Par Vladimir Bulat
Azi dimineaţă trebăluiam prin casă, pregătindu-mă de plecare, spre birou. Eram pe punctul de a ieşi pe uşă, de a o zbughi spre metrou. Ultimele pregătiri (iar zilele caniculare necesită pregătiri suplimentare!) m-au făcut să privesc prin fanta deschisă a geamului. Am zărit porumbelul, uitîndu-mă mai bine, mi-am dat seama că e o jună porumbiţă. I-am spus discret, de fapt, mi-am zis în şoaptă: nu zbura! Alergai iute după camera de fotografiat, uşor confuz - convins că nu voi mai găsi tot acolo, în balcon, vietatea cu penet. Şedea însă exact în locul în care o lăsasem. Am tras două imagini, una pe verticală, alta - pe orizontală. Nu eram tulburat de întîlnirea cu hulubiţa, aşa cum se tulburase Jonathan Noel, personajul din nuvela lui Patrick Suskind (un scriitor dezamăgitor!), dar am privit-o insistent cum a dispărut, imediat ce "şedinţa foto" se terminase...lăsase pe tabla balustradei un găinaţ - un dar autentic. Trebuie să spun că pînă la vesper aproape că nu mă gîndisem la "întîlnirea" de dimineaţă, seara însă voind să descarc imaginile m-a fulgerat un lanţ de gînduri nărăvaşe şi suspecte: dacă imaginile au dispărut? dacă porumbelul nici n-a existat? dacă nici nu era porumbel, ci o altă vietate? dacă nici nu s-a fotografiat nimic? Cert este că imaginile amîndouă erau alături pe cardul de memorie, doar că de la un moment dat nu am mai găsit decit una dintre ele. Pe cea verticală. Mister total. O plasez pe cea rămasă, în speranţa că mă va ajuta cineva să găsesc explicaţia (plauzibilă măcar) a mai mult decît ciudatei dispariţii...oare şi pixelii mor? Eclipse Next 2019 - Hébergé par Overblog