Par Vladimir Bulat
Cazul intelectualului N.T.Orăşanu este sugestiv pentru a înţelege felul în care ştie/consimte tagma cărturarilor de la noi să se "solidarizeze", să provoace "cataclisme" intelectuale, să trădeze şi să se "afle în treabă". Satira sănătoasă şi necesară a lui Orăşanu a deranjat pe mulţi, prea mulţi s-au simţit vizaţi, iar eforturile de a-l rupe din chingile uitării riscă să eşueze...chiar şi azi. Astfel, pentru oricare dintre cauze nu se poate înjgheba un grup de oameni, pentru a promova o idee, a susţine o cauză. Se recurge la diverse motive, tertipuri, urgenţe - doar să nu se semneze condica de prezenţă. Cei care militează pentru acea idee finalmente fie renunţă, fie sunt marginalizaţi sau supuşi oprobriului, sau, şi mai rău, nepăsării generale. Avaria aceasta este cronică şi nu are a face decât parţial cu experienţa comunismului. Să ne amintim şi de Moliere, şi de Beranger, la francezi, şi de N.T.Orăşanu, şi de Paul Goma, ca să înţelegem mai abitir dimensiunile apatiei latinilor pentru adevăr, aplecarea spre lasitate, perversitate şi lipsă de empatie intelectuală...Exemplele sunt numeroase. Iar astea crează adevărate găuri între oameni, prăpăstii adânci, clivaje ireparabile, singurătăţi sfâşietoare şi sinucigaşe. Eclipse Next 2019 - Hébergé par Overblog