Filmele sociale sunt tot mai puţin aduse pe marile ecrane, iar problemele pe care acestea le aduc în discuţie nu se împuţinează. Ba dimpotrivă. Copii abandonaţi, vagabonzi şi transformaţi în cerşetori - trădează realitatea în care trăim. Filmul KUKA (regizor Jaroslav Cevajevsky, remarcat mai ales în domeniul reclamei), lansat pe marile ecrane ale Rusiei în 29 noiembrie povesteşte despre o fetiţă de numai 6 ani care trăieşte singură într-o baracă de paznic, înfruntând întreaga problematică a lumii în care a rămas...Bunica ei, singura care rămăsese să aibă grijă de copil a murit cu mai multe luni în urmă, chiar acolo, iar Kuka (aşa îi place ei să-şi zică) continuă să trăiască de ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat: să se joace, să meargă la cumpărături, să ridice pensia bunicii (pe care Kuka o declară încă bolnavă, ţintuită la pat), să urmărească spectacolul lumii, inclusiv relaţia altor copii cu ai lor părinţi...Are şi ora de filme cu desene animate: şi-a amenajat într-un copac un soi de observator, din care vede filme animate prin fereastra unui copil dintr-o familie asigurată. Nimic nu pare să-i lipsească. Până apare Lena (Dina Corzun), o tânără femeie de 38 de ani, cu o situaţie materială foarte bună. Dar rătăcită, nefericită. Aceasta din urmă abandonează viaţa ei moscovită, spre a se arunca în vâltoarea vieţii simple, la Sankt-Petersburg, unde se angajează ca asistent social. Consimte să ducă bidoane cu ciorbă, se speteşte sub povara pachetelor cu hrişcă, alege să renunţe la multele delicii ale vieţii cu care era foarte bine obişnuită. O zăreşte întâmplător pe Kuka (Nastea Dobrynina, în imagine) pe stradă, cu al său ursuleţ sărăcăcios, dărăpănat, al cărui ochi scos este înlocuit cu un nasture - şi viaţa ei se schimbă brusc, şi iremediabil. Kuka dispare, iar Lena îşi propune să o găsească. Să o ajute, să afle cât mai multe despre ea. O găseşte în acel mizerabil adăpost, străjuită de un câine care o păzeşte, şi cu care nu se prea înţelegea la începuturi...Lena decide pe loc să o adopte, să o scoată din acea beznă în care copilul nimerise, spre a fugi de casa de copii. Un copil singur schimbă radical viaţa acestei femei simandicoase, îndestulate, dar lipsite de iubire. O găseşte alături de această minunată fetiţă, şi alături de un prieten, Roman (Dmitri Diujev, cunoscut după rolul monahului pizmuitor din Ostrov), care o iubeşte de multă vreme, dar care este respins de Lena. Copilul îi uneşte pe toţi trei, finalul filmului fiind, evident, un happy-end. Dar dincolo de toate, din perspectivă filmică, am văzut un "film sovietic" de bună calitate, şi mi-am dat seama că există o substanţă filmică care perpetuează, recidivează şi reuşeşte încă să bucure, ca un cod genetic care se multiplică şi nu se împuţinează...E adevărat, că în era URSS un astfel de subiect ar fi fost cu neputinţă de abordat. Bine că se poate dezbate acum, şi se poate face ceva pentru aceşti copii abandonaţi, care trăiesc lângă noi, alături de noi.