Ambiguităţile artei

Aceasta este o lucrare de artă, o sculptură, semnată de un artist britanic (Nicholas Pope). Pentru a o vedea trebuie mers la Muzeul Naţional de artă al României, unde s-a deschis ieri expoziţia Out of Britain. Lemnul de chiparos e ținut la cald, bine luminat, protejat de intemperii, umezeală, xilofagii. E frumos la vedere. Este o operă de artă. Are un statut clar definit.

 Acesta este un trunchi de copac, ale cărui rădăcini au rămas sub asfalt! E pe stradă. Nu îl observă aproape nimeni. Dar cînd ne uităm, vedem textura, structura, materialitatea lemnului, dar aici nu a lucrat o mînă de artist. Plus de asta, lemnul a rămas în acelaşi loc în care a fost de cînd era copac. Nu are un statut, nu e muzeificat. Astfel, din alăturarea acestor două piese, putem conchide că doar contextul face un artefact sau un obiect -- opera de artă?

Este una dintre cele mai spinoase probleme ale istoriei artei,  devenită poncif deja, nici nu ştiu ce-mi veni să o formulez, pornind de la această din urmă imagine, a trunchiului acoperit de microrganisme vegetale, pe care l-am admirat cu aceeaşi luare-aminte şi delectare estetică, cu care am scrutat lucrarea sculpturală a lui Nicholas Pope, aseară... O ambiguitate ca oricare alta? 

* * * foto:  ©: vladimir bulat, octombrie, 2013.

Comments

[Vladimir B.]

  @ cora_,


ESTE excelentă poziționarea ta față de postarea
mea! Firește, recunosc, am invocat un loc comun, dar oarecum ALTFEL.


Mulțumesc de vizită, te aștept
oricînd! 

[cora_]

Vad ca se cer explicate inveselirile subite. Pe mine m-a inveselit/amuzat postul pentru c-am gasit in el componenta cea mai "utilizata" a perspectivei interne a operei de arta contemporane, atat
de utilizata ca s-a tocit.


Si nu o spun cu repros, chiar mi-a placut postul, dar nu stiam ca trebuie sa ma entuziasmez neaparat. Sper ca autorul mi-a inteles inveselirea. In rest, nu ma intereseaza. :)

[Vladimir Bulat]

Geneza acestei postări este simplă!
S-a născut din alăturarea acestor două imagini. E ca o poezie bună, adîncă, de care nici poetul nu este pe deplin conștent, decît în momentul în care a așternut-o pe hîrtie, și o
recitește de cîteva ori!


Or, astfel de lucruri nu sunt nici comedii, nici glume, nici prilej de amuzament. Firește, mă bucur dacă am reușit să provoc o bună-dispoziție într-o vreme posacă, sumbră, lipsită de umor!


Dar mustind de de umori  

[alysyx]

Datoria si rolul comediei este de a ne amuza,spunea Moliere.Domnule,Vladimir...doriti sa ne amuzati?!...


Nu stiu de ce,dar nu cred asta.

[trecator]

O piesa cu adevarat grea! 


Imi place foarte mult, cum ai pus problema, si mai ales cum ai formulat-o prin alaturarea de fotografii.


Contextul ceraza si textul!