Bişkek în ceaţă

23.04.2013

DE fapt, Bişkek-ul nu l-am văzut niciodată în ceaţă! Dar mi-amintesc de o discuţie cu cineva care spunea că un jurnalist european ajuns în China făcea apologia smogului la Běijīng, unde totul bubuie de fabrici şi uzine, şi deplîngea Londra, care nu mai are smogul de altădată, dispărut ca efect al politicilor neo-liberale, impuse de politicieni în ultimele două decenii în Marea Britanie.

Aşa sau altfel, chiar dacă nu am fost în China, o frîntură de China tot mai văzut. La Bişkek. De fapt, într-o periferie sudică a capitalei kîrgîze. Dar trebuie să spun că anume ceaţa a contribuit la perceperea acelei fărîme de Chinei ca pe ceva evanescent, dar totuşi prezent, palpabil. Probabil, într-o zi cu soare aş fi trecut pe-alături, ca pe lîngă ceva care nu merită atenţia! De fapt am ajuns aici cumva prin ricoşeu, intenţionam un drum spre munte, dar am ajuns/oprit la Koi-Taş (kg.= Кой-Таш) - un soi de parc foarte frumos, care te pregăteşte pentru splendorile montane, care sunt în coastă...dar ceaţa era atît de pîclos-lăptoasă, încît m-am mulţumit cu ce era construit în acest loc de agrement. Un loc în care tinerii căsătoriţi vin să facă fotografii, să înveşnicească momentul...

Aici mi-a atras în special atenţia un loc de meditaţie conceput de meşteri chinezi, din nu-ş ce regiune a imensei Chine, care este peste munţii sudici.

Cine ar fi trecut nepăsător alături de o astfel de construcţie? Eu - nu am putut. Desigur că am vrut să o văd pe interior, cu nelipsitul simbol taoist, yin şi yang, în centrul acestui loc de meditaţie. Desigur că nu ai niciodată răgazul, atunci cînd eşti doar călător, să te păstrunzi de greutatea şi complexitatea acestui semn, devenit simbol. Dar se spune că dacă îţi pui un gînd, şi atingi de trei clopotul, cu lemnul suspendat alături - se împlineşte orice dorinţă. Nu ştiu dacă e aşa. Eram atît de copleşit de locul, contextul şi ceaţa în care mă aflam, plus ploicica care se cernea din cer, încît sigur nu m-am gîndit decît la cît e de frumos şi esenţial să contempli, să poţi fi cu tine însuţi, să-ţi aparţii pînă în străfundurile conştiinţei...

C-l-torii 0532 Dar apogeul frumuseţii (dacă-l poate percepe cineva) nu l-am aflat în acea zi aici, ci cîţiva paşi mai încolo, cînd am văzut pomul înflorit. Nu întîmplător mi-am amintit că atunci cînd înfloresc cireşii japonezii au zile libere - pentru a savura această minune! Acest copac, ceaţa, chioşcul albastru, acoperişul, pietrele din iarbă - au avut pentru mine acea semnificaţie pe care o au, în minunata lor perioadă, cireşii în floare, pentru cei din Ţara Soarelui-răsare.