Bolgiile creştinismului contemporan

29.08.2013

Greu de spus cînd creştinismul a avut linişte şi pace în istoria ei bimilenară. Dar epoca noastră îl pune şi la mai rele încercări, suferinţe, jertfe, atacuri teroriste. Mai exact spus, maşinăria mediatică actuală le face pe toate parcă mai prezente, mai aproape de noi...

E al treilea an de război civil în Siria, iar populaţia creştină din acea ţară o constituie cam 10 %. Se ştie că anume Damascul a fost printre primele oraşe în care Apostolul Pavel a început propovăduirea lui Hristos. Creştinii de aici şi-au menţinut un nivel mai înalt de şcolarizare şi evoluţie socială de-a lungul secolelor, în raport cu musulmanii, iar în vremurile noastre aceştia trăiesc preponderent în oraşe. Tulburările şi dezordinile, transformate într-un război civil, au devenit un pericol zilnic în viaţa tuturor ceţăţenilor Siriei, iar creştinii au devenit o ţintă permanentă pentru forţele militar-teroriste ale opoziţiei. În treacăt fie spus, minoritatea creştină este o susţinătoare a puterii actuale, punîndu-se la adăpostul acesteia, tocmai de frica de a nu deveni o ţintă prea facilă a gherilelor armate. Dar tocmai susţinerea puterii îi şi face vulnerabili pe cei pe care puterea ar trebui să-i ocrotească!

Vestea răpirii celor doi mitropoliţi, Paul de Alep, şi Ioan-Ibrahim, al bisericii siriace-iacovite, a făcut rapid înconjurul lumii, cînd maşina în care aceştia se aflau a fost mitraliată de un grup înarmat, în ziua de 23 aprilie curent. Diaconul, care îi însoţea pe ierarhi, şi care conducea maşina, a murit prin împuşcare. Din acel moment soarta lor este un fel de carusel al presei, ba că sunt vii, ba că au fost ucişi, ca că se află în Turcia, sau oriunde în alt loc pe acest pămînt, ba că au fost demult puşi în libertate! Dar e cert că nu sunt eliberaţi încă.

Iar în 26 iunie s-a încărcat în internet un material filmat, în care un număr mare de indivizi înarmaţi şi războinici execută trei persoane, prin decapitare - răcnind cît îi ţinea gura Allah-u Akbar! Mulţi dintre cei prezenţi aveau o înfăţişare de cauzieni, de altfel printre frazele arabe se strecoară în filmare şi frînturi de vorbire rusescă, cu accentul specific al caucazienilor. De ce să nu fie acolo şi ceceni, la executarea unor mărturisitori ai lui Hristos? Răzbunarea este omniprezentă. Nu se ştie dacă există vreo legătură dintre capturarea celor doi mitropoliţi, luaţi ostateci în aprilie, şi execuţia celor trei creştini anonimi, din 26 iunie, dar este lipsit de echivoc faptul că tribalismul manifestat de cei care-şi zic gruparea FSA nu are niciun scrupul, nicio reţinere de a lua gîtul oricui, cu un briceag de campanie! Şi că, subumanitatea lor nu poate fi pusă nicio clipă la îndoială. Filmarea arată zeci de inşi care îşi folosesc telefoanele mobile şi diverse alte ustensile pentru a înregistra pe viu martiriul la care asistă. O fac cu tot firescul de pe lume. În primul secol creştin, dar nici pînă de curînd - un astfel de comportament nici nu era de imaginat! Nu era în firea omului să asiste impasibil, calm, rece, în faţa ororii...Cît de profund s-a schimbat umanitatea în ultimele decenii! Ambiguitatea acelui material este accentuată şi de titlul acelui fişier: FSA Cannibals decapitate orthodox christian Bishop.

Încerc să-mi imaginez cum reacţionează lumea civilizată la astfel de acte, şi bag de seama că nu sunt prea multe resurse de a reacţiona într-o astfel de situaţie...cu toată evoluţia tehnologică la care asistăm. În comunicarea globală dispare, după se vede, compasiunea, chipul şi persoana omului, capacitatea lui de a suferi alături de cel ce suferă...

În chip cinic, barbarii din filmarea amintită, după decapitare arată tuturor celor prezenţi feţele celor sacrificaţi, un gest dobitocesc de o brutalitate incalificabilă, ultimă!

"Societatea spectacolului" a devenit însăşi realitatea în care trăim, iar creştinismul e "condimentul" de care are nevoie?