Aşa a fost să fie, să vedem la mică distanţă în timp două filme, cu subiecte foarte diferite, dar unite între ele cu tema omenescului, care se întreţese cu transcendenţa.
Mai întîi a fost Biutiful, al lui Alejandro González Iñárritu, cu Javier Bardem mai proaspăt şi mai autentic ca niciodată!
Uxbal este un om care iubeşte, care-şi creşte doi copii singur, cu o fostă nevastă pe care o reîntîlneşte uneori, şi care se distrează cu fratele său. Uxbal are "antene" în lumea narcomanilor, a comerţului ilegal, a imigranţilor. Pare că cel mai adesea el coboară în iad, pentru a a-l arăta celor care nu-l văd. Află că e bolnav, că va muri curînd. Că nu există cale de
înduplecare a lui Dumnezeu...Atunci cînd un amic de culoare este expulzat din Spania, el o ia pe nevasta acestuia împreună cu copilul ei prunc, la el acasă. Greşeşte adesea, comite grave erori, dar e
un tată bun. Un tată drept, chiar dacă nu le poate oferi copiilor săi decît mîncare şi iubire. Murind, îi lasă în grijă acestei tinere africane, care nu-şi prea găsea locul în această lume a occidentului prea marcat de diferenţe sociale, nedrept, inuman...Uxbal este ca un Ulisse în
această junglă umană, semnănînd bunătate, tandereţe (episodul cu chinezoaica pe care încă o credea vie, şi voia să-i ceară scuze, că a cumpărat încălzitoare proaste, şi cu asta a omorît peste 20 de transfugi, compatrioţi de-ai ei - este compleşitor!), iubire (pentru soţia labilă psihic, pentru "magiciana" care l-a învăţat să "vorbească" cu duhurile, pentru copii etc.).
Este un personaj de care te îndrăgosteşti: super-omul printre cei căzuți, firul de umanitate printre lianele putrejunii, lotusul verde în mlaștina duhorii, moderatul în șerpăria anarhiei, minciunii și rușinii fără de sfărșit...
Subiect tragic, serios, actual. Extraordinar filmat, un film pictural. Sper să pot avea răgazul să pot descrie la un moment dat păienjenişul de problematici ridicate de acest film. Care nu trebuie ratat!
Martirii catolici din acest film sunt şi ei nişte buni samarineni, într-o lume islamică înnebunită, săracă, mizeră, violentă şi care şi-a pierdut "centrul". Unde Allah a ajuns doar suport pentru a justifica teroarea şi marasmul, anomia generalizată...