Casa şi răzătoarea ei

01.09.2011

Cînd eram mic, şi apoi adolescent, atenţia îmi era captată, uneori, de un obiect care îşi avea locul în preajma uşii de intrare, şi care era folosit cu stricteţe de toţi cei care păşeau pragurile caselor. Mai ales pe perioada ploilor, toamna şi primăvara. Era o ustensilă-cult: răzătoarea de încălţări. Cu timpul, mai ales odată cu expansiunea asfaltului, şi mai ales la oraşe - acesta a prins să dispară, iar acum a devenit bun de introdus în lista "inventarului exotic", alături de licurici, abac, degetare, maşina de cusut de picior, locomotiva cu aburi, lampa cu gaz...

Din fericire, aceste obiecte mai există, chiar dacă utilitatea lor a devenit o enigmă. Am găsit un speciment cînd am fost ultima oară la Chişinău, pe strada Sfîntul Andrei. Asta este în "partea de jos" a oraşului, în preajma Colinei Puşkin - nucleul străvechi al urbei.

DSCN7286

Casa este de la începutul secolului XX, construită în stil "modernist", cu o faţadă discretă aliniată la stradă. În dreapta intrării, lîngă trepte, se vede obiectul despre care vorbim, pe care am pus ochiul.

Desigur că specimenul este unul cît se poate de simplu (o bară încovoiată, şi o lamelă care le uneşte aproape de bază), dar cît de divers în forme poate fi acesta, se pot găsi diverse exemple în Europa, în locuri în care vestigiile trecutului sunt mai cu grijă păstrate şi puse în valoare.

foto: vladimir bulat @ august, 2011