Chipul vechi al Halei Matache

După ce casele (în bună măsură -- stafiile de case) de pe partea stîngă a Buzeştilor au fost rase, inclusiv Hotelul Marna şi Cinema Feroviarul, vine rîndul celor de pe str. Dr. Haralambie Botescu. Bustul celui care a dat numele porţiunii de arteră dintre Calea Griviţei şi str. Mircea Vulcănescu este chiar vis-a-vis de Hala Matache, îl datorăm sculptorului Dumitru V.Măţăuanu, şi stă în acel loc din 1923. Postamentul a fost proiectat de arhitectul Arghir Culina, faimos în interbelic.

Monumentul doctorului marchează locul de descărcare a str.Popa Tatu în artera la care s-a aliniat construcţia astăzi atît de disputată de specialişti:  Hala Matache Măcelar.

Tabloul aici reprodus (după ştirea mea, întîia oară) este un veritabil document istoric, databil cu anii'30 (?), pentru că arată faţada acestei construcţii, aşa cum apărea ea în jurul anului 1900 şi în primele decenii ale secolului XX. Era vorba despre o construcţie cu un aspect precar, sărăcăcios, cel mult pitoresc, din şarpantă de oţel, lemn şi tablă. Deci, nici vorbă de vehiculările şi părerile unora-altora că ar fi fost vorba de vreo arhitectură tipologică Art Deco în acest loc. Faţada cu care ne-am obişnuit deja este o reconstrucţie de tip "realism socialist", cu reliefuri de aceeaşi "sensibilitate" răsăriteană, nicidecum burghez-apuseană. Cosmetizarea şi reconstrucţia halei s-a făcut, conform datelor istorice, după 1948, cînd pieţei i s-a dat denumirea de Ilie Pintilie. Basorelieful semicircular, de de-asupra intrării principale, cu cele cinci personaje truditoare, este conceput în perfectă armonie cu triumfalismul delirant al epocii. Figura centrală este întradevăr a unui măcelar, căci are o ovină pe umăr, şi o teacă pentru două cuţite.

Interesant de consemnat că imaginea care e îmbălsămată pe acest tablou inedit este identică cu cea de pe o carte poştală, care se susţine că ar fi de la 1900. Dat fiind că ilustrata pare doar colorizată, este dificil să ne dăm seama dacă brîul roşu prezent în pictură -- era acelaşi şi în epoca din jurul lui 1900. Un lucru e cert, că hala trebuia refăcută din materiale mai durabile, iar acest lucru a fost realizat după al II-lea război mondial, în epoca unor fundamentale prefaceri...politice şi sociale. 

   În concluzie, noi ce deplîngem de fapt şi acum, cînd se pune problema demolării Halei Matache? Se mai vorbeşte serios şi despre posibila translatare a ei, cu vreo 50 de m. spre interiorul pieţii. Dar de ce anume ne cramponăm? De memoria locului, de o fostă construcţie din lemn şi tablă (cea iniţială) sau de cea care pînă de curînd a fost o vitrină doar pentru farmacia Remedio şi raiffeisen bank ş.a.? Ce legătură au astea toate pescăria sau cu măcelăria?

@Reproducerea tabloului nu se poate face decît cu acordul proprietarului blogului.     

Comments

[adrian]

Acest tablou era in biroul raposatului Stefan Damian, la Directia pentru Cultura si Patrimoniu Cultural National. Este o imagine care arata hala inainte de a fi extinsa cu ultimul sau tronson deci undeva inainte de 1900 (1902 deja exista plan de aliniere care arata hala in varianta sa cu trei corpuri transversale in loc de doua cum apar in tablou).
Hala nu a fost "refacuta cu materiale mai durabile" ci a primit niste adaosuri intre extremitatile corpurilor transversale si i s-a inaltat partial corpul central, partea catre Buzesti. I-au inlocuit peretii specifici haleor de secol XIX ( jaluzele de aerisirie care se vad in poza ca raiuri orizontale in partea superioara, peste soculul din caramida, asa cum era si la Hala Ghica de la Piata Unirii) cu pereti plini.

[iorgu]

De unde curu' meu ai furat imaginea ? Pe DELCAMPE, hai ? Da taci chitic.....
Reproducerea tabloului nu se poate face decît cu acordul proprietarului blogului !!!!!!!!!!!!!

[Vladimir B.]

@Iorgu,

da'', matale cin-te crezi, să dai buzna pe teren privat, și să dai verdicte din astea, cu „furatu”' etc. Ce știi tu despre drepturile de reproducere & despre drepturile de proprietate intelectuală? Cînd te pui la punct, mai vorbim. Dar - cu programare.
Tabloul este în proprietate publică, și am dreptul pentru a-l face public. Încă din 2011.
Alte Întrebări?

[Marius Tita]

Bietul autor al acestui blog, asta ii mai lipsea, sa mai fie si arhitect, parca nu face destule. Nu cred ca acesta este motivul pentru care trebuie certat ne-arhitectul Vladimir Bulat. Si nici nu
gasesc deocamdata altul. Sunt de acord cu el in multe privinte. La una dintre demonstratiile din jurul demolarilor din Buzesti singura referinta la hala era poza basoreliefului. Pai, cam asta ar
fi de recuperat de acolo, basorelieful, restul poate fi reconstituit destul de usor, inclusiv cu pastrarea - recuperarea si includerea - grinzilor de otel. Adevarat este ca pana s-a ajuns la hala
au fost demolate case absolut superbe. Si nu numai in acest blitz-pasaj. Si sincer sa fiu nu am zarit arhitecti in strada, agatati de escavatoarele cu coltii scosi. Nici macar cand a fost
demolata o viluta Delavrancea-Gibory. Ba ii vad pe arhitecti in spatele actelor care permit demolarile si in planurile demodate deja cu sticla si beton. Sunt convins ca nu vreun ne-arhitect de
blogger a facut planurile lui Cathedral Palza si nici nu a dat aprobarile de acolo. Incep sa cred ca este un merit sa nu fii arhitect in Bucurestiul post-comunist.


PS Pasajul Buzesti merge sinuos dupa actuala strada, pe linia de tramvai. Asa se trasau cararile prin Balcani, lasai magarusul sa mearga si pe urmele lui se faceau cele mai bune carari. Aromanii
din Albania ii numesc pe magarusi topografi. In Bucuresti mergem dupa tramvai. Daca se trasa o linie dreapta, dupa un Google Earth, iesea un drum mai scurt si mult mai drept si se demolau niste
jafuri de casute de pe partea stanga a noii artere (cum stai cu spatele la Piata Victoriei) si salvai mai multe case acum deja in neant din partea dreapta.

[Vladimir Bulat]

Domnule arhitect Horia Marinescu,


vă salut trecerea Dvs. prin blogul meu, şi mă simt onorat. Dacă punem problema profesionalismului, şi e firesc să o formulaţi, vă pot spune că nu
neapărat diploma îţi dă calitatea şi probitatea de a te da cu părerea, sau a-ţi asuma o opinie! Sau în orice caz - nu doar aceasta. Cred că e mai mult decît atît. Experienţa
empirică, lecturile, bibliotecile, călătoriile, meditaţia pe cont propriu, pot constitui, sper să cred, un temei bun pentru capacitatea de a avea o expertiză într-un domeniu sau altul...


Haideţi să fim oneşti şi să recunoaştem că ne dăm cu presupusul de cele mai multe ori despre lucruri care nu ne privesc în mod direct, sau nu ne afecteză buzunarul...E şi acest caz concret.


În cazul Halei Matache puţini au fost cei care AU VĂZUT cu adevărat comoara aceea de şarpantă metalică originală, pe care s-a
grefat aspectul, cum îi spun eu, realist socialist, din anii'50. Pentru simplul fapt, că nu se vedea. Acum cînd toată butaforia s-a dat jos, da, devine vizibil că structura metalică iniţială este
păstrată relativ bine. Dealtfel, dacă recitiţi mai pe la început micul meu eseu, găsiţi această sintagmă: şarpantă de oţel.


ASTA PRESUPUNE CĂ SUB BUTAFORIA EXISTENTĂ ESTE O SOLUŢIE INGINEREASCĂ specifică acelei epoci, pe care aţi pomenit-o şi Dvs..


Gara Filaret mai există! Şi o să existe multă vreme, tristă şi nearătoasă, dar care e punctul
ei de atracţie? Cine ştie de ea, în afara unei tagme restrînse de specialişti, arhitecţi, istorici de artă (cu voia Dvs., mă număr printre ei). În ce circuite turistice aţi văzut-o
inclusă? 


Iar minima documentare cu privire la Hala Matache o făcusem mult înaintea nenoricirilor care s-au abătut asupra ei. Nu pledez, dacă
mi-este îngăduit să o spun, pentru demolarea ei, nici pentru translarea ei. Credeţi că poate fi demontată şi reprodusă în alt loc...? În condiţiile de astăzi, Blvd. Uranus trebuie să "decupeze" 5
metri din faţa Halei...Care este, totuşi, soluţia?!


p.s. numele autorului blogului este sub fiecare articol publicat.

[Horia Marinescu]

domnule... Bulat (?) (nu gasesc nicaieri o indicatie a autorului acestui blog), se vede ca nu sunteti arhitect, si ca n-ati studiat cu atentie situatia halei Matache.


Nu aparentele (poate ca in pictura?) conteaza in arhitectura, ci structura.


In cazul Halei Matache, e vorba de una din cele doua constructii ramase in picioare, de acest tip, din Bucuresti. In orasele europene exista nenumarate atfel de hale, similare. Si ele sunt, daca
e sa ne luam dupa aprecierea dvs., la fel de amarate, din lemn si tabla.


Nu e vorba de lemn si tabla. Halele construite intre aproximativ 1850 si 1900, in toata europa, sunt structuri de otel, extrem de revolutionare pentru acea vreme. Similare cu garile epocii
(garile Keleti si Nyugati din Budapesta, de ex, gara Filaret, cred ca disparuta intre timp, din Bucuresti, etc.) si cu... turnul Eiffel.


Toate aceste constructii au o valoare culturala enorma. Nici vorba de cocioabe din lemn si tabla. Va rog, daca nu va pricepeti, incercati un pic de documentare inainte sa va dati cu parerea.


Intr-adevar, hala a fost modificata in anii comunisti. Totusi, nu ii diminueaza cu nimic valoarea. Sau cumva e cazul sa demolam o biserica gotica doar pentru ca cineva, mai tarziu, i-a adaugat
elemente baroce?


Valoarea de constructie inignereasca este indiscutabila. Se adauga valoarea zonei, a contextului, care e una importanta in constiinta civica si culturala bucuresteana. Asa cum e ea si in alte
locuri din lume, unde, tot asa ca si in Bucuresti, s-a luptat pentru pastrarea acestor hale si acestor cartiere de piete. Doar la romani exista boala de a ne alatura celor inculti, in corul celor
care striga "ce mare minune de tabla si lemn? sa se demoleze! sa se mute!"


E ca si cand mi-as da si eu cu parerea, fara a fi specialist, despre traducerea lui Bulgakov in romaneste, folosind doar criterii ale "bunului-simti-incult".


Nu cred ca valorile culturale (arhitecturale si ingineresti in cazul nostru) se judeca de catre cei care nu le cunosc. Asa cum nici cartile nu se ard de catre cei care nu le citesc, nu-i asa?