Confuzia unui învăţat

22.10.2013

După părerea mea, există un imens decalaj, în aceşti ani, între nivelul de analiză şi discuţii publice care se poartă în spaţiul anglo-saxon, în chestiunea creştinismului şi a surselor sale scrise, şi cel al felului în care o face sfera ortodox-răsăriteană. Chiar dacă în lumea apuseană şi americană există mult senzaţionalism şi spirit promoţional, care adumbreşte adesea dreapta judecată, măsura şi spiritul intelectului competitiv, acolo lucrurile se discută cu orice preţ.

Un autor cu mare priză în discutarea chestiunilor delicate ale creştinismului primar este profesorul Bart H. Ehrman, de la University of North Carolina at Chapell Hill, care a editat recent un volum cu un nume provocator: Forged - Writing in the Name of God--Why the Bible's Authors Are Not Who We Think They Are (HarperOne Publishers, 22 martie 2011), în care susţine că anumite texte ale creştinismului nu au fost scrise de cei cărora Sfînta Tradiţie le atribuie. Stufosul volum, de peste 300 de pagini se ocupă de un soi de demascare a textelor apocrife, care chipurile biserica le atribui apostolilor, şi că acestea sunt în fapt nişte scrieri anonime. Titlul cărţii mi se pare foarte dur - făcături, contrafaceri, trimiţînd în curtea bisericii (ca instituţie) grele acuze că furnizează omenirii texte ale căror autori nu sunt chiar cei care pretinde că sunt.

America chiar nu s-a descoperit în USA.

Este cel puţin straniu că un autor cu bibliografia şi poziţia universitară pe care le are, să se preteze la astfel de acuze, dar confundă nişte chestiuni elementare, de pildă, premiza de la care ar fi trebuit să plece în dezlegarea demersului său, care să facă diferenţa dintre autor şi autoritate, că aceşti doi termeni, în zorii creştinismului, se confundau. Excesul de zel al savantului încearcă să ne spună că e mult mai important ce autor a spus sau afirmat un lucru o învăţătură sau o apoftegmă, decît că acest lucru poate avea autoritatea absolută şi revelată a Domnului. Acum mai mulţi ani un teolog rus, Sergei Averinţev, a scris un lămuritor şi cuprinzător text în acest sens, în care explica persuasiv cei doi termeni. Nu pot să cred că Bart H. Ehrman nu avea ştiinţă de prestaţia absolut copleşitoare pe care a exercitat-o Averinţev în lumea exegezei răsăritene. Dar tocmai asta-i, Ehrman se ocupă de teme care depăşesc cadrul îngust al teologiei răsăritene... Nici nu mă suprinde faptul că o importantă editură de la noi i-a editat o carte în care profesorul Bart H. Ehrman se ocupă de "fundamentala problematică" a Codului lui Da Vinci. Şi, desigur, nu a putut trece cu vederea nici contribuţiile domniei sale la analiza "Evangheliei lui Iuda"!

Nădăjduim că aceeaşi editură îi va publica şi proaspăta sa carte, apărută luna trecută: The Bible: A Historical and Literary Introduction! Poate ne lămurim mai bine, cum stăm cu Dumnezeu, după lectura acestui op, de peste 430 de pagini?!