Cultura română biruită de samsung!

24.03.2012

Ceea ce trebuia să fie încă de la 1989 sediul Bibliotecii Naţionale a fost de-a lungul anilor un hidos mastodont, în mijlocul unui enorm maidan din centrul capitalei României! Cu vedere şi oglindire în Dîmboviţa-

Carcasa aceasta uriaşă de beton a funcţionat la un moment dat, mai exact în mai 2007, ca decor pentru nişte filmări - desigur că o firmă americană a închiriat întregul imobil, şi i-a dat alura unei clădiri incendiate.

Iar şi mai devreme de acest episod, faţada dinspre gîrla Dîmboviţei era gazda repetată pentru cearceafurile publicitare ale transnaţionalei samsung.

Interesant este că în vremea "incendierii" spaţiul a fost adjudecat şi de panasonic. Dar pentru scurtă vreme, căci cei dintîi au întotdeauna întîietatea. Anii au trecut, şi se pare că voinţa politică liberală a consimţit ca vitrina publicitară să se vîndă mai scump, dar pentru asta trebuia ca suportul să fie îmbunătăţit, să aibă şi o funcţie publică activă. De pildă, să se deschidă Biblioteca Naţională, în coada căreia să fie ataşat şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Cînd cele două s-au mutat, şi-a făcut din nou apariţia cea care de ani buni beneficiază de găzduire, sigla lui samsung.

Pînă să atingă victoria finală am consemnat rundele preliminare ale luptei dintre publicitate şi un sediul al culturii române:

: Imagine_stil-si-spatiu.-pg-copie-1.jpg

acesta era bannerul samsung din februarie 2006;

acesta era bannerul panasonic din mai 2007;

acesta era bannerul samsung din iulie 2007;

acesta este samsung, biruitorul, în 16 martie 2012;

Şi pentru ca lucrurile să fie definitv clare, am zoom-at pe ce scrie sub "providenţiala" siglă.

Nu pot rata ocazia ca în acest context să-mi exprim opinia despre cum arată noua clădire care găzduieşte (deocamdată) Biblioteca Naţională, în coada căreia se află Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Faţada veche, cu elemente a la Casa Poporului, a fost îngropată sub sticlă, tablă şi plastice. S-a mers pe filiera minimei rezistenţe, astfel încît aceasta trebuia pur şi simplu ascunsă, opacizată, sau chiar distrusă. Nu este clar din soluţia de astăzi. Mi-amintesc cît de entuziasmat am fost, cînd am asistat la o prezentare a lui Dorin Ştefan, care propunea încă din 2007 îmbrăcarea întregii faţade în sticlă, iar între acvariumul cu faţete neregulate de sticlă cu imagini de ziare, şi vechea faţadă comunistă să se dezvolte o adevărată grădină. Astfel, şi cea veche rămînea vizibilă, deşi nu mai era dominantă. Încă, în fermă tradiţie autohtonă, propunerea lui Dorin Ştefan a fost respinsă, iar finalizarea acestei lucrări "cîştigat-o" aceeaşi firmă care a proiectat mastodontul, devenit în era capitalistă "carpati proiect". Discuţiile în jurul acestei reconversii neînfăptuite nu au fost lungi, nici prea aprinse, însă propunerea lui Ştefan a plăcut arhitecţilor de orientare modernistă din România, şi aceştia s-au exprimat foarte apreciativ în privinţa lui. Conservatorismul nostru devine proverbial, căci este acelaşi care susţine cu morgă că micii au fost inventaţi pe strada Lipscani! Noroc de capitalismul care ne mai scuteşte de monotonia faţadelor, prin cromatica signalecticii comerciale...