Cuvânt la Marea şi Sfânta Joi: Valentin AMFITEATROV

19.04.2011

valentin-amfiteatrov, 1880 Anul trecut am cutezat să tălmăcesc un Cuvînt spus de această personalitate a ortodoxiei ruse, protoiereul Valentin AMFITEATROV, care a vorbit despre semnificaţia începutului Săptămînii Patimilor, un scurt Cuvînt la Marea şi Sfînta Marţi.

Anul acesta am ales să transpun Cuvîntul din Marea şi Sfînta zi de Joi. Sursa este aceeaşi, cartea de predici la Postul Mare a acestui minunat predicator şi trăitor în Duhul lui Dumnezeu, pentru învăţătură şi luare-aminte:

"Se apropie ceasul în care vom asculta pericopa evanghelică despre Patimile lui Hristos. Dar înainte să asultăm Cuvîntul Domnului despre aceste cumplite suferinţe, care au sfîşiat Prea-curatul Său Trup şi Sufletul său Preasfînt, e de datoria noastră să ne apropiem sufletul nostru către gîndurile cele potrivite cu suferinţele Omului-Dumnezeu.

Întîi, să ne amintim că Evanghelia ne va relata istoria suferinţelor nu ale unui om, sau înger, ci ale însuşi Fiului, Unuia Născut al lui Dumnezeu. Evenimentul acesta, fără egal, copleşeşte şi îngrozeşte

mintea noastră: asta este minunea minunilor şi taina tainelor! Apoi, veţi auzi despre ostaşii romani, nesimţitor de duri, care cu o indiferenţă ucigătoare îl urcă pe Cruce pe Fiul lui Dumnezeu. Mai apoi, despre ucenicul-trădător, cel ce calcă în picioare prietenia, recunoştinţa şi toate simţirile cele mai curate, care împodobesc întreaga existenţă a omului pe pămînt.

Veţi auzi mai departe, despre fariseii şi cărturarii orbiţi de pasiuni şi păcate, care în loc să ceară îndurare şi milă de la Hristos, l-au judecat, i-au atras condamnarea la moarte.

Veţi auzi despre judecătorul Pilat, care s-a făcut bineplăcut oamenilor, condamnînd un inocent, dînd liniştit spre răstignire pe Făcătorul de Minuni cel Preasfînt.

Veţi auzi despre cum întru apărarea Făcătorului a toate se întunecă soarele, se cutremură pămîntul, toată făptura tresare...

Ascultînd cu mare atenţie relatarea despre şirul suferinţelor lui Isus Hristos, veţi înţelege că prin moartea Sa Hristos ne-a împăcat pe noi cu dreapta-judecată a lui Dumnezeu. În istoria pătimirilor lui Isus Hristos niciun cuvînt, nici semn nu dispare fără un sens mîntuitor. Scara pe care a urcat Hristos pe cruce, - sînt păcatele noastre. Păcatele au creat Crucea. Cuiele cu care El a fost ţintuit - tot păcatele noastre sînt; spinii, din care s-a împletit coroana ce I s-a pus pe cap - aceleaşi păcate ale noastre!

Astfel, Însuşi Dumnezeu şi-a arătat faţă de oameni iubirea Lui nemărginită. Pentru mîntuirea fiilor Săi păcătoşi şi încăpăţînaţi El Însuşi se suie pe Cruce. Din acest moment crucea devine semnul sfinţirii şi a salvării. Din această clipă fiecare creştin care-şi ia crucea, trebuie să ştie că ea conţine împreunărea tainică dintre adevăr, milă, sfinţenie, speranţă, judecată şi iertare. Dumnezeu Fiul, Înţelepciune Dumnezeiască, ne-a arătat mijlocul prin care putem birui cu bărbăţie păcatul, fără a-l ucide pe păcătos. Şi neîndoilenic, cu toţii ne vom piti în umbra meritelor Mîntuitorului în ziua Judecăţii şi a răsplatei...

O, ce bine-ar fi dacă chiar astăzi, ne-am lăsă la poalele Crucii neputinţele noastre, să putem înlătura poftele şi patimile, şi să trăim precum ne-a poruncit Răscumpărătorul şi Tatăl nostru!

Amin"

traducerea şi adaptarea acestui text îmi aparţin, v.b..

Foto: Protoiereul Valentin Amfiteatrov, în jur de 1880 (arhivă personală).