de la Pavić cetire

Inspirat de elegantele coperți ale integralei Pavic în rusă, plasate pe blogul lui Zenu, mi-am rememorat acest fragment, misterios, din nu mai puțin ciudatul roman partea lăuntrică a vîntului sau roman despre Hero și Leandru:

”Și atunci Cohen desfășură pe jos și ne arătă o coală mare de hîrtie, cît o velă mai mică, numai desene cu înfățișări umane în pîlcuri de cîteva sute, fiecare făptură îndeletnicindu-se cu altceva. Pe marginea hărții erau niște însemnări cu cerneală roșie, un fel de instrucțiuni privitoare la rîs. Prima propoziție glăsuia astfel:

”La patruzeci de zile de la naștere omul rîde pentru prima oară, la patruzeci de zile după moarte ultima oară...”

Restul era neciteț”*.


Dintr-o întîmplare, poate, chiar aseară scriam un capitol despre desenele și crochiurile lui Constantin Antonovici.


* editura Paralela45, 2003, traducere de Mariana Ștefănescu.

Comments

[medicul]

foarte bun citat!

dar cartea toata cum e? se mai gaseste? la m.m si la m.m.

[trecator]

eu sincer sa fiu, tocmai de la fraza "restul era necitet" as concepe un roman. e absoluta sugestia continuta in alaturarea asta de cuvinte. ce e "restul", care "era necitet"??? poate fi
intregul univers, materia, viata omenirii...aici e nucleul discutiei. iar fraza cu surasul e doar premiza.

[Andi]

Și dacă ar fi fost citeț... nu cred că se mai poate concentra foarte bine cineva după șocul surâsului post-mortem! M-aș fi oprit zile în șir la fraza aia.
NB

[vera p.]

daca cea de-a 40-a zi a unei vieti se poate verifica, cum insa putem sti unde si ce face sufletul unui om care ne-a parasit? judicios gandeste Pavic, noroc ca e frumos, prea frumos, ce spune!

[trecator]

Fragmentul e intradevar -- misterios, ciudat!