Doi oameni mari şi frumoşi sub cupola Ateneului

17.10.2013

Ziua de 15 octombrie este consemnată ca ziua în care s-au stabilit primele relaţii diplomatice ale României, cu Rusia, la nivel de legaţie. Era în anul 1878. Nu funcţiona încă o ambasadă între Regatul nostru şi Imperiul Ţarist, iar relaţiile dintre cele două ţări au avut destule urcuşuri şi coborîşuri. În special, în problema usturătoare a Basarabiei! Despre cum a negociat sau nu România acel spaţiu istoric al Ţării Moldovei nu e locul să insistăm aici. Cert este că problema persistă, doar că Basarabia de altă dată s-a autodeterminat ca stat independent, suveran, numindu-se Republica Moldova.

La un deceniu de la legarea acelei istorice şi prime relaţii diplomatice dintre România şi Rusia, în Bucureşti, se finaliza construcţia falnicului Ateneu Român (1888), care în seara zilei de 15 octombrie 2013 a fost gazda unui concert de excepţie. Evenimentul a fost organizat de Ambasada Rusiei la Bucureşti, şi s-a dorit sublinirea faptului că data acestuia nu este aleasă aleatoriu, ci anume pentru a marca 135 de ani de relaţii diplomatice dintre cele două state. Astfel, cu un repertoriu minunat, şi cu muzicieni de primă mînă, această seara ne-a făcut părtaşi încă o dată puterea miraculoasă a culturii. Iar cei doi muzicieni, care au şi făcut să se umple pînă la refuz sala mare a Ateneului, Alexandru Tomescu (vioară) şi Eduard Kunz (pian), ne-a făcut mîndri că trăim alături de ei, că suntem contemporani cu astfel de talente! Mai mult, că de curînd, Eduard Kunz este şi concitadinul nostru...

Mai e de menţionat şi prezenţa la acest regal, pur şi simplu savuros prin sonoritatea muzicii lui Ceaikovski, şi a unei tinere violoniste Inga Rodina (o tînără speranţă a culturii ruse, de doar 13 ani!), dar şi a dirijorului moscovit, Mihail Hohlov.

Eduard Kunz, interpretînd Ceaicovski, împreună cu Orchestra Simfonică a Ateneului Român.

Alexandru Tomescu interpretînd Valse-Scherzo de Ceaikovski, împreună cu aceeaşi orchestră. În prim plan: dirijorul Mihail Hohlov.

Astfel de seri fac posibilă nădejdea (pe care o doresc întinsă la nesfîrşit) că frumuseţea chiar va salva lumea!