Fragmente X

•Mihail Mihailovici Prişvin (Prishvin, în transliterare englezească) -- 1873-1954, a fost un celebru scriitor de povestiri, dar mai ales de cărţi pentru copii. S-a manifestat ca un împătimit al descrierii naturii, al scrierilor despre vînătoare, păsări, călătorii, iar întreaga lui operă e marcată de un fel de "naturfilosofie" pe care a distilat-o după o reţetă doar de el ştiută şi cultivată. Întreaga lui viaţă a ţinut un "Jurnal", publicat în bună parte de curînd, şi accesibil integral în versiune electronică oferă o lectură pasionantă şi folositoare. Dar răsfoind printre notiţele mele, făcute la vremea cetirii, am dat peste acest citat:

"Meditînd asupra atitudinii cinice actuale a poporului faţă de conducători, îmi vine gîndul că etica ţărănească se proiectează în cea statală; în sînul poporului rural din Rusia orice şef de prin preajmă este privit ca un rău necesar, de aceea conducător devine ultimul om".

Cumplită cugetare, despre lipsa de încredere faţă de aproapele!

• În toamna lui 2009 ajungem la mănăstirea Sfîntul Nikita (datează de la 1307/1308), în apropiere de Skopjie, aflată într-un sat de la poalele munţilor. Suntem întîmpinaţi de o cucoană care spăla vase într-un lighean de metal, care ne-a zis tăios: fotografiatul este interzis! Asta în loc de "bun venit". Biserica era închisă, încuiată mai exact. Cerîndu-i să ne deschidă pentru vizitare biserica, continua să spele vesela. Am aşteptat minute în şir, timp în care am zărit într-o verandă un monah bătrân care privea impasibil. Nu îndrăznim să-l deranjăm cu cererea noastră, deşi poate ar fi trebuit? După mai mult timp femeia a venit, aproape că ne-a făcut un control corporal -- să nu furăm imagini -- şi am intrat în sfîntul locaş. Pictura, absolut fantastică, a recompensat cu vîrf de măsură această agresivitate şi lipsă de ospitalitate...Dar poate că a fost un test pentru smerirea noastră?

•"Să asude milostenia în palma ta pînă vei şti cui o dai" -- frază preluată din Părinţii trecutului de către părintele Marian F., în predica sa duminicală împotriva cerşetoriei. Cerşetoria este un grav păcat, căci corupe şi opreşte înmulţirea talantului...

• 9.01.2010. Urcasem pe uşa din faţă a tramvaiului, neobişnuit pentru mine. Mai făcusem cîţiva paşi. Doi tineri au trecut pe lîngă mine şi, după ce m-am aşezat, s-au instalat şi ei, alături, amîndoi pe acelaşi loc, ea pe genunchii lui. Brusc au început să vorbească tare, monoton, agasant. Cam ăsta era dialogul:

El: Te rog să-mi spui, ce ce nu mi-ai spus...

Ea: Nu am ştiut cum vei reacţiona

El: Nu, te rog să-mi spui

Ea: Nu am ştiut...

El: Te rog frumos să-mi spui...de ce nu i-ai închis.

Ea: Te rog frumos să mă ierţi!

El: Nu există! DE ce nu i-ai închis, cînd ai auzit că e el?

Ea: (a început să rîdă sardonic, cu gust)

El: Te rog frumos, să-mi spui...Nici nu sunt sigur că e adevărat ce-mi spui...

Ea: (scîncind aproape)...nu mai fac!

El: Nu, nu, nu se există, de ce nu mi-ai spus...?nu m-ai sunat chiar atunci!

Absolut antologic acest dialog juvenil, teatrul absurdului rătăcit în tramvai, deşi nu sunt sigur că am fost suficient de bun pentru a-l "stenografia" fidel...Dar sigur e cu oameni vii, şi despre oameni, or, asta contează pînă la urmă 

♦.