Fragmente XI

Doamna mea m-a anunţat că am rămas fără ceapă, şi că nu avem cu ce face sosul. Eram în drum spre casă. Pe Bd. Carol I mă abat pe la o dugheană cu legume şi fructe, pentru a lua bulbii necesari. Mă aplec asupra lăzii şi adun într-o pungă transparentă, cînd mă opresc prind a o lega la gură. Doamna de la cîntar se oferă să mă ajute, dar nu mai era cazul. Mă descurcasem singur. Cînd pun ceapa pe cîntar - cîntăreşte exact un kg.! Urmează acest dialog cu vînzătoarea: 

Doamna: Parcă aţi fi un preot! 

Eu: De ce ca un preot?

Doamna: Că aveţi palton negru, sau chiar sunteţi preot? (s-a făsticit spunînd asta).

Eu: Nu pricep care e legătura cu cîntarul?

Doamna: Şi soţul meu doreşte demult să se facă preot, şi este foarte exact şi precis!

Eu: Aha. Cred totuşi că preoţia este o menire, nu o strategie. O chemare, nu un calcul.

Doamna: Da. O seară bună!

                                                                          * * * * *

La Florenţa sunt multe raţe.

Zboară peste tot.

Nici în piscina noastră nu este loc de ele.

Suportăm.

Familia Fellini a cimentat

ochiul de apă.

Raţele au dispărut dela ei.

Nu le vezi, nu le auzi.

Gîştele lui Andersen au început

să ne dea tîrcoale.

La Florenţa

încep

ploile.

                                                                             * * * * *

Energiile pe care le emană acest loc sunt de negăsit în alte părţi: este punctul cel mai înalt dintre două lacuri din Macedonia: Prespa şi Ohrid. Eram în acest punct în 5 septembrie 2009.