Par Vladimir Bulat
26 -29. 05.2005. Balcic-Albena-Varna-Nessebar.
Ce anume caută oamenii de azi în localități patriarhale, precum e Balcicul? Omul sfințește locul, se spune. Regina Maria a consacrat Balcicul. Alături de o pleiadă întreagă de artiști plastici și scriitori din interbelicul românesc. Practic, n-a fost niciun artist român important care să nu fi trecut pe-aici. Schweitzer-Cumpăna, Muetzner, Iser, Burada, Tonitza, Dărăscu, Pallady, Lucian Grigorescu, Gh.Barbieri, Theodorescu-Sion, Bălțatu - sunt doar cîteva nume dintr-un șir lung, care au îmbălsămat în opera lor grafică și picturală aspecte ale Balcicului dintre cele două războaie, cînd acest orășel avea un primar român, iar Cecilia Cuțescu-Storck și-a construit o casă impresionantă în proximitatea mării, și la cîteva sute de metri de micul palat al Reginei Maria, acea talentată femeie care și-a îndrumusețat habitatul, aproape de buza mării, cu mobile italienești cu intarsii, cu o baie orientală, și chiuvetă europeană. Iar colecția de icoane , deși nu prea numeroasă, dar bine aleasă, ar onora orice reședință regală, de la noi și de aiurea. Chair dacă destul de recente ca vechime (început și mijloc de secol XIX), acestea se constituie într-o mărturie a gustului pentru icoanele locului (bulgărești), avînd în jur doar (sau aproape exclusiv) tătari, deci musulmani.
O zonă săracă, împrejmuită de stînci de calcar. Piatră seacă și vegetație abundentă. N-am putut să nu remarc, pe lîngă minuscula capelă adusă jos în vecinătatea mării, o puzderie de cruci cioplite-n piatră, evident calcar, ceea ce a făcut ca inscrisurile în majoritatea cazurilor să fie tocite sau șterse. Cruci puse în colțuri de parcele, secondate de basoreliefuri cu efigiile (catolicizante ale) Maicii Domnului cu Pruncul. Să fi fost un program apăsat de afirmare a acestui neam, stăpîn vremelnic - că Ortodoxia e altceva decît islamismul din regiune, sau prezența crucifixelor ținea doar de o conjunctură estetică?!
Ne plimbăm prin vechiul și patriarhalul Balcic, pe strada cu Primăria, venind dinspre geamia tătărească; remarcăm o băbuță care-și chema cățelul cu numele de Johnny. Un mops negru și lucios. Auzindu-ne vorbind românește, intrase-n vorbă cu noi, indicîndu-ne unde este stația de autobuz. Ghidîndu-ne după vîrsta bătrînei, am conchis că dacă nu-i româncă (deși o foaie de pomenire a unui defunct ne indica prezența unuia cu familia Luchian!), își mai amintește de vremea cînd se vorbea româna, din epoca Cadrilaterului...Părea suficient de bătrînă să fi trăit atunci...
Am mai remarcat că poșta în regiunea asta are un program deosebit de restrîns: 9-16.30. Iar oficiul poștal din capul aleii care duce spre Grădina Botanică, se deschide doar în perioada estivală, adică de la 1 iunie. Mai sunt cîteva zile pînă atunci - deci nu putem expedia acum nicio carte poștală.
Imagine: Balcic, pictură de Gheorghe Barbieri (1891-1957).
Eclipse Next 2019 - Hébergé par Overblog