Devine tot mai limpede, Gărâna Jazz Festival este un fenomen social şi un eveniment de socializare cum puţine au mai rămas pe la noi...Asta e, poate, mai presus de muzică! Este ceva mai presus de ea, căci miile de tineri (şi nu numai!) care vin să stea în corturi, să înfrunte ploaia, frigul, ceaţa lăptosă şi adesea, foamea, nu urcă pe Semenic doar pentru muzică. E meteorologie pură în acel loc: umezeală excesivă, foşnet de conifere, promoroacă în plină vară, luna foarte specială în unele seri...Norii sunt stăpânii absoluţi ai destinelor umane, muzicale, ritmice. Pe acest fundal irezistibil -- muzica sună altfel, devine mai expresivă parcă. Lucru probat, şi nu doar o singură dată.
Seara minunată şi prietenoasă a zilei de joi, prima din ediţia 2010, a fost condimentată şi parfumată cu arome ritmice de neuitat, aduse din nu mai puţin montana Elveţie de către quartetul "dirijat" de Elina Duni, cîntăreaţa absolută a jazzului vocal.
Forţa cu care interpretează aceasta bucăţi diamantine din folclorul albanez, grecesc, bulgăresc şi Lume, lume -- este unică în felul său. Cei trei instrumentişti o secondează discret, graţios, punînd în valoare vocea Elinei. Dar ceea ce aduc în prim-plan aceşti oameni nu mai este folclor sau monodie strămoşească, ci anume jazz contemporan, cu toate ingredientele sale. Albumul lor, Lume lume, apărut în 2010 la Meta Records este un periplu prin spaţii culturale variate, şi stiluri muzicale, un veritabil compendiu multiculturalist, cu motive şi teme pe cît de tradiţionaliste, în aceeaşi măsură de actuale. Reţeta lor? Profesionalismul, seriozitatea, delicateţea apropierii de lucrurile care cu adevărat contează în viaţă şi în artă. Poate că sună criptic şi abstract, dar pentru a limpezi cele spuse, trebuie lăsată muzica să vorbească, aceasta nu are nevoie de traducere.
Despre Terje Rypdal şi Miroslav Vitous, secondaţi de excelentul baterist Gerald Cleaver nu am a spune prea multe lucruri. I-am ascultat pe ambii şi la alte ediţii ale Festivalului, şi ca şi acum, m-au lăsat rece. "Experimentalismul" dodecafonic, arbitrar şi "apocaliptic" al celor doi corifei şi grei ai ECM mi se pare niţel indigest, şi prea puţin "ascultabil", dar, desigur, muzica precum şi celelalte arte se adresează fiecăruia dintre noi, în mod individual, şi ţine de gustul consumatorului. Respectul meu adresat celor care-i pot asculta şi aprecia la justa valoare pe aceşti muzicieni!
Ultima secvenţă a primei seri de Festival am ascultat-o sus, în vârful satului Gărâna, în curtea casei cu nr. 117. Era prea tîrziu să mai fi rămas în Poiana Lupului. Acest episod era rezervat formaţiei de la Timişoara, Funky Growl, care îmbină acid-jazzul cu muzica electronică, ambientală. Tinerii muzicieni (Petrică Ionuţescu -- trompetă şi clape, Gabi Almassi -- chitară, Utu Pascu -- bass, Lucian Nagy -- saxofon, Tavi Scurtu -- tobe, Alin Constantin -- platane, Daniel Dorobanţu -- visual artist) pun accentul pe improvizaţie, ritmică, polifonie şi skratching, iar prezenţa alămurilor în arhitectura instrumentaţiei aminteşte bine de mini-bandurile de altă dată, făcînd o muzică dansantă, antrenantă, numai bună pentru concerte în open air. Chiar le acord credit acestor muzicieni, care activează într-un mediu claustrofob şi ţîfnos, din toate punctele de vedere. Îl felicit pe Marius Giura pentru că i-a adus să acteze alături, adică pe aceeaşi scenă, de vedetele internaţionale!
Foto: Vladimir Bulat
1. "plantație” de cimbrișor.
2. Elina Duni Quartet
3. Elina Duni în recital
4. Miroslav Vitous, contrabasistul.
/image%2F1408164%2F20170911%2Fob_c4c73b_ethno-jazz-festival-2017-main-cover.jpg)
/image%2F1408164%2F20160223%2Fob_ebdf3c_img-8753.JPG)
/image%2F1408164%2F20151218%2Fob_027fa3_img-8031.JPG)
/image%2F1408164%2F20150615%2Fob_3b543c_img-1381.JPG)