Par Vladimir Bulat
Iubesc Chişinăul şi pentru că are parte de astfel de personaje.
În primele zile ale lui martie, în 2007, la Chişinău s-a dezvelit un ansamblu sculptural care comemora jertfa ostaşilor moldoveni (sovietici) din Afganistan -- cu focul veşnic inclus. Multe zile după inaugurare locul a devenit foarte animat. Cetăţenii oraşului au venit să vadă Memorialul. Aici, în mulţime, am întălnit-o pe această doamnă, o apariţie absolut inedită. S-a lăsat uşor fotografiată; cu condiţia să mă pozeze şi ea. A zis: pentru neuitare. Doamna fotografia cu un aparat sovietic, cu film.
A fost un model serios, şi răbdător. Luciul marmorei, din care s-au făcut finisajele complexului, îşi găsea graţios ecoul în albul emolient al rochiei, în accentul definitiv al roşului de la baza pieptului. Roşul -- era o declaraţie. A nedezminţitei nostalgii pentru trecut, patrie, eroismul înaintaşilor, a imperiului, care nu mai e...decît în suflet.
Glorie şi respect celor morţi în Afganistan, Transnistria, pe întregul întins al fostei u.r.s.s.
Eclipse Next 2019 - Hébergé par Overblog