Kostandin Shpataraku, piesă a patrimoniului cultural albanez

05.03.2012

Kostandin Shpataraku (ante 1750 - post 1804) este unul din cei mai faimoşi zugravi albanezi ai secolului al XVIII-lea, iar numele lui a reapărut recent prin difuzarea informaţiei care afirmă că o icoană semnată de el a fost cumpărată la o licitaţie cu astronomica sumă (pentru o icoană post-bizantină!) de 75.000 de euro. Aceasta a aparţinut anterior familiei pictorului contemporan, Alush Shima.

Omul de afaceri albanez, Hetem Ramadani, cel care a achiziţionat piesa, a ţinut să o înregistreze la Centrul de Inventariere a bunurilor de patrimoniu al Albaniei (NCCPI), pînă la momentul tranzacţiei aceasta nefiind înregistrată în scriptele acestei instutuţii, deşi legea îl obliga pe fostul proprietar să o facă.

Deşi acest Centru fusese creat la începutul anilor 1990, ca instrument de stăvilire a furturilor masive din muzee şi colecţii după disiparea comunismului, eficienţa lui nu s-a arătat prea ridicată, căci piesele odată plecate din ţară devine aproape cu neputinţă de a le readuce, căci informaţia despre ele, anterioară dispariţiei lor, este practic inexistentă. Se ştie, că în Albania lui Enver Hodxa ateismul devenise religie de stat, iar patrimoniul cultural se degrada şi se prăpădea nemilos, doar acele monumente şi reclive care exaltau cultul personalităţii tiranului din Tirana - meritau atenţie şi investiţia autorităţilor.

Kostandin Shpataraku s-a remarcat îndeosebi prin icoanele pictate pentru iconostasul celebrei mănăstiri Ardenica din vestul Albaniei, aflată la 10 km. nord de oraşul Fier, deşi icoanele sale sunt risipite prin diverse colecţii publice, şi, iată, în cele private.

Personal, m-am învredinicit să văd două icoane zugrăvite de acest minunat slăvitor al Domnului prin culori. Una la Museum Onufri, din Berat (Albania) iar alta la Galeria Icoanei din Ohrid (Macedonia). Ambele icoane le am reproduse pe ilustrare tipărite în condiţii excelente, le voi posta aici pentru a putea fi văzute.

Secvenţă din Museum Onufri (foto: vladimir bulat, 2009).

[Acest articol este un ciot]