L'homme devant la morte - II

Şi dacă tot am evocat atmosfera arhaică, tulburătoare şi sumbră a cimitirului Sfânta Treime din Chişinău, am decis să aduc în prin-plan un exemplu din Bucureşti, a unui exemplu de transfer al unei culturi necropolistice născute cu mai multe decenii în urmă, la Săpânţa, în Maramureşul aflat la mare distanţă de capitală. Este vorba despre Cimitirul vesel, devenit faimos în lumea întreagă.

Ei bine, prin peregrinările mele prin cimitirele Bucureştiului, am dat de un specimen venit de acolo. Care s-a montat la mormântul celui care s-a numit Grigore Pop, născut la Săpânţa.

 

Transcriu întregul epitaf, care este specific "liricii" sepulcrale de la Săpînţa, fără a avea cromatica vie şi zglobie a monumentelor maramureşene. Poate că iniţial crucea aceasta a fost colorată, dar s-a spălat de ploi şi zăpezi în cele patru decenii, de cînd a fost aci montată. Purced la lectura textului:

"Aci eu mă odihnesc

Pop Grigore mănumesc

În Săpînţa m-am născut

Şi a munci mea plăcut

În Bucureşti am venit

Aci m-am căsătorit

Săraca nevasta mea

Care-n veci nu m-a uita

Că eu lume o părăsai

la 73 de ani Mr. 1972."

foto: © vladimir bulat, 14 ianuarie 2012.