Par Vladimir Bulat
Era interbelicului fascinează şi inspiră pe încă foarte mulţi!
Multe s-au scris, şi cred că multe încă se vor afla. Pentru că epoca comunismului a creat un hiatus - continuitatea vremurilor trebuie refăcută, sudată, repusă pe şine...
Scriam la un moment dat despre necesitatea scrierii unei istorii a localurilor interbelice, pentru că aceasta s-ar putea constitui într-o justificată legitimare a fascinaţiei noastre pentru acea epocă apusă, dar nu mai puţin veselă, muzicală, frivolă şi încîntătoare, pe care încercăm să o recuperăm în toată largheţea ei. Am descoperit recent locul unde a fost în Bucureştiul interbelic restaurantul "Parcul Millea", pentru că o veche inscripţie, caligrafiată cu vopsea închisă, cea originală desigur, a ieşit la lumină (fiind acoperită mult timp de o firmă comercială).
Era pe Bd. Filantropiei, la nr. 67, număr corespunzător şi celui de astăzi, doar că artera (după ce în epoca socialismului s-a chemat "1 MAI", dar şi multă vreme după 1990) se numeşte Bulevardul Ion Mihalache, e vis-a-vis de Piaţa 1 mai.
E de aflat de cînd îşi are originea acest local, în care se spune că a cîntat orchestra condusă de violonistul Nicu Stănescu, în care se prodcea şi clarinetistul Iliuţă Rudăreanu. Cotidianul "Adevărul" din vara lui 1948 consemnează redeschiderea acestei "grădini de vară", dar pînă cînd - rămîne să aflăm.
Cum mai e de cercetat cine a fost proprietarul acestui stabiliment, care-şi spunea Millea, anume cu doi de "l". Istoria bucureşteană mai are multe lacune. Sau poate...?
credit foto: vladimir bulat @ 2011.
Eclipse Next 2019 - Hébergé par Overblog