Par Vladimir Bulat
1.
2.
3.
4.
Stufosul, devastatorul şi masivul roman al lui Jonathan Littell, intitulat Binevoitoarele, tradus şi la noi, aparut în ianuarie 2009 la RAO, a devenit un eveniment literar al deceniului peste tot în lume. Citesc acum această operă literară de 900 de pagini, dar pînă una-alta supun atenţiei următorul fapt. Cel puţin 4 ediţii: din Polonia (1.), Italia (2.), Suedia (3.), şi Brazilia (4.) au folosit ca ilustraţie de copertă reproduceri după Concetto Spaziale de Lucio Fontana. Lipsă de imaginaţie a editorilor? Export de idei plastice? Sau o vizionară vizualizare a textului lui Littell? Globalizare a graphic design-ului? Sau Lucio Fontana are o operă PLASTICĂ potrivită pentru ilustrarea dramelor şi suferinţelor din secolul XX? E foarte adevărat că varianta FOLIO a editurii Gallimard foloseşte o reproducere după Fontana, dar asta nu însemnează implicit o invitaţie pentru cei care traduc romanul -- să le urmeze exemplul...
Dacă mă uit mai atent, observ că şi coperta ediţiei americane are o sugestie de tăietură/crestătură -- inspirată de gestica lui Fontana, doar că prin minimalismul său această copertă face oarecum irelevantă sugestia, vădită în mod limpede în cele de mai sus. Dar e clar că francezii au sugerat acest tip de ilustraţie! E de verificat şi cronologic dacă e adevărată această filiaţie...
Eclipse Next 2019 - Hébergé par Overblog