Locul de veci al lui Kiriacoff-Suruceanu

29.01.2014

Despre ilustratorul, graficianul, scenograful și artistul Theodor Kiriacoff-Suruceanu (TKS), am mai avut prilejul să scriu.

O personalitate deosebit de contradictorie, prolifică și aproape un dandy, TKS nu are parte, în opinia mea, de posteritatea pe care ar fi meritat-o. Nu există deocamdată niciun studiu extins, minuțios elaborat și lămuritor asupra creației sale, chiar dacă un album cu un eseu introductiv a fost editat acum cîțiva ani, la Chișinău. Acesta însă este extrem de schematic, și departe de a arăta amploarea operei lui TKS, așa cum poate fi aceasta schițată prin minunata descoperire a unui număr impresionant de lucrări (de ordinul cîtorva sute!, preponderent foi de grafică) semnate de artist, lucru pe care deja l-am semnalat pe acest blog. Există, deocamdată, o serie de impedimente pentru publicarea lor extinsă:

- slaba cunoaștere a biografiei artistului;

- insufienta receptare a creației sale în economia istoriei artei autohtone;

- poziționarea inadecvată a artistului în contextul constituirii scenografiei românești, de către cei care s-au aplecat asupra operei lui;

- lipsa unei susțineri financiare și logistice a unui astfel de proiect, care ar necesita atît niște costuri considerabile, cît și o dificultate de difuzare ulterioară a acestui document iconografic, date fiind motivele mai sus enumerate;

- nu este deloc exclusă apariția unor noi lucrări, într-un chip la fel de suprinzător, ca și lotul despre care am vorbit deja...

Pînă una-alta, și acesta este singurul lucru cert, de netăgăduit, la mai bine de 55 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, am reușit să-i găsesc piatra tombală, care e comună cu a soției sale, la cimitirul Bellu ortodox - care m-a cucerit prin sobrietate, și prin stilul său decorativ.

Poate că numele lui TKS nu va rămîne doar un semn grafic pe o piatră de mormînt, în viitor?