Monumentul deportărilor staliniste - Chișinău

24.08.2013

Artistul Iurie Platon (Juri Platon) este un creator cunoscut la Chișinău și în Germania - unde e stabilit de un număr de ani.

La Chișinău s-a remarcat în special ca ceramist și pictor, în timp ce în Germania e mai cunoscut ca sculptor (în bronz, marmoră, piatră etc.).

Cu mai bine de 3 ani în urmă artistul mi-a vorbit despre ideea de a propune un monument dedicat victimelor stalinismului, care să fie ridicat în fața Gării Feroviare din Chișinău. Ideea artistului s-a întîlnit cu o conjunctură favorabilă a autorităților actuale (primar general: Dorin Chirtoacă), de a întruchipa un astfel de monument, amînat de mai mulți ani (piatra de temelie pentru un astfel de monument a fost instalată în cețosul an 1990)!

Aceasta era una din machetele incipiente ale monumentului (februarie, 2010).

Ideea artistului era să plămădească un soi de friză sculpturală de mari dimensiuni care să debuteze în partea cea mai vizibilă cu niște chipuri umane concrete, cu familii de oameni cu copii nevinovați, care au fost ridicați din casele lor, și duși în vagoane de vite spre Siberia, de unde majoritatea nu s-a mai întors niciodată. Apoi, s-a născut varianta în care soclul să fie în pantă, iar figurile umane să apară în partea superioară, și pe măsură ce această pantă coboară, trupurile umane să se topească într-o masă amorfă de fiare, roți, boghiuri, schelete metalice de vagoane, șine de cale ferată... Se dorea cristalizarea unei imagini simbolice a dezumanizării, care a desfigurat omul transformîndu-l metal, magmă metalică, neant...

Curba aceasta descendentă (variantă din 2011) accentuează procesul de dezumanizare, mutilare și nimicire a victimelor căzute pradă acestui proces, pus la cale de sistemul stalinist, în care au sucombat țărani, intelectuali, copii, muncitori, funcționari și alte categorii sociale care trăiau în Moldova desprinsă din trupul României Mari, și pe întreg întinsul Imperiului sovietic comunist.

foto3

Fațada monumentului, care are în spate frontonul principal al Gării Feroviare din Chișinău, înfățișează o mamă cu un sugar în brațe, iar lîngă umărul ei un bărbat care parcă o apără, precum și pe alți doi copii, care se află la picioarele acestora. Pe măsură ce grupul uman se îndepărtează de aceste personaje inaugurale trupurile lor se transformă tot mai mult, devenind diforme, contorsionate, devenind angrenaje, mașinării, roți și traverse de cale ferată. Drumul spre Siberia devenea mereu un drum al durerii, sfîșierii și al morții pentru majoritatea celor care nimereau în aceste trenuri pentru deportați. Autorul Iurie Platon și-a denumit lucrarea Trenul Durerii.

Din punctul meu de vedere este cea mai valoroasă lucrare de artă monumentală din ultimele decenii, ca realizare plastică, ideatică, formală și ca amploare. Dincolo de mesajul pe care-l transmite în chip magistral, lucrarea este o excelentă sinteză a artei sculpturale autohtone, la intersecția dintre sensibilitatea plastică țărănească și arta cultă a modelajului, din perioada de glorie a artei monumentale: 1970-2000. Dar mai presus de orice, prin originalitatea pe care o transmite, poartă marca anului 2013!

Dezvelirea monumentului a avut loc în timp record, dat fiind faptul că turnarea în material definitiv, în bronz, s-a realizat în perioada februarie-iulie 2013. Într-un interviu Iurie Platon ne spune data exactă a finalizării procesului de turnare, în Republica Belarus, la Minsk: 17 iulie, ora 23.15. În 26 iulie piesa era adusă la Chișinău, și la scurtă vreme instalată pe soclu. Postamentul este placat cu piatră albă de Cosăuți.

Inaugurarea a avut loc ieri, 23 august, exact în ziua în care se împlineau 74 de ani de la semnarea Pactului Ribentropp-Molotov, care a dus ulterior la masacrarea populației din Basarabia și Țările Baltice și a unei părți a Europei.

Cîteva date tehnice:

Lungimea monumentului - 12 m.

Lățimea: 1, 7 m.

Înălțimea masei sculpturale: cca 3 m.

Greutatea: 15 tone.

Perioada de elaborare și realizare: 2010-2013.

Foto: primele trei imagini mi-au fost puse la dispoziție de Iurie Platon (decembrie, 2011)

sursă detaliu monument: aici.