O minune montană: floarea de colț

Floarea aceasta am văzut-o pentru prima oară pe viu, în masivul Zăganu-Gropșoarele, din munții Ciucașului. Estimez că era la o altitudine de 1700-1750 de metri, unde era firesc să existe această floare cu o sumedenie de denumiri:

română - Floare de colț sau Floarea-reginei; se mai cunoaște și cu denumiri regionale: albumiță, steluță, flocoasele, floarea-doamnei, albumeală;

germană - Edelweiss = albul nobil;

latină - Leontopodium;

franceză - étoile d'argent;  sau étoile des glaciers;

greacă - λεοντοπόδιον = laba leului, călcătura leului;

maghiară - havasi gyopár

rusă - Эдельвейс альпийский

La noi în țară este protejată din anul 1933, în timp ce în majoritatea statelor cu răspîndire a acestei flori protecția ei era formulată încă din secolul al XIX-lea. În Elveția este considerată floare națională. Are răspîndire pe o arie geografică foarte largă, din Apenini pînă în Camceatca, în Alpi și Carpați, dar rămîne o floare foarte rară - de o frumusețe pe măsură!

Floarea are o bogată proiecție în istorie, muzică, literatură, cinema. În Germania nazistă, bunoară, a existat o organizație de tineret, anti-fascistă - Edelweißpiraten.

Cu ceva timp în urmă, scriitorul și jurnalistul Roger Faligot a editat volumul - La rose et l'edelweiss. Ces ados qui combattaient le nazisme, 1933-1945 .

Un grup de botaniști elvețieni au editat, în 2011, volumul - Edelweiss, reine des fleurs, poate cel mai complet compendiu despre această floare în limba franceză.

În jurul acestei formațiuni calcaroase - Turnul de Aramă, cu moț în vîrf - am aflat cele mai multe flori de colț. Mă întreb dacă la anul, exact în perioada aceasta, voi mai afla în același loc minunatele creaturi florale, care mi s-au arătat în zilele trecute?

Probabil că denumirea stîncii este dată de culoarea arămie, roșcat-portocalie, conținută (diluată?) în compoziția calcarului, și de care pare să se fi atașat și singuraticele flori de colț!

Foto: ©  vladimir bulat, iulie, 2013