”O voi, fericiri trecute”

27.05.2014

Era cîndva o casă. Se afla pe un colț de străzi: Anton Pann și Parfumului. E drept, era demult părăsită, sfîșiată, molestată și jerpelită. Și ocupa un teren, aproape un petic de pămînt. Și-a pierdut stăpînii, gospodarii. Nu se mai știa a cui este. I s-a dus întîi tencuiala, apoi acoperișul, după care s-au spart geamurile, ferestrele le-au urmat exemplul! S-au instalat strigoii. Apoi, a rămas o stafie, cu ochii larg holbați, înfricoșători, terifianți. Îți venea să fugi, cînd o vedeai. Dar ea murmura un fel de rugă, cerea clemență, solicita încă o șansă. Nu i s-a acordat nimic: după agonie, moartea, dispariția, fără prohod și colivă. Nici doliu nu pare să fi purtat nimeni!

Am făcut această mărturie fotografică în 02 octombrie a lui 2013, iar după ce a trecut iarna ruina a fost radiată, punîndu-se în locul ei un gard metalic, cum se obișnuiește de mai mulți ani în acest oraș minunat și neîndurător cu cam tot cei vechi!

Iar acest document fotografic este făcut în 20 mai, adică acum cîteva zile. Colțul este eliberat, trerenul - curățat. Ce dacă întrega stradă Anton Pann este ”rezervație arhitecturală”? Cui îi pasă de asta? Ruine sunt multe pe această stradă, de pildă la nr. 23 mai e un imobil care se prăbușește.

Cel care nu mai e, era la nr. 27. Treptat, din vechea urbe a Bucureștilor vor rămîne doar mărturiile fotografice, cele de ieri, sau cele de azi, tot mai triste.

Poate că, o dată, cîndva, orașul acesta era mai vesel, mai luminos și deosebit de pitoresc. Din acel oraș rămîne tot mai puțin, și e tot mai dezolant, mai funest...Deplorabil este că tot mai puțini dintre noi îi observă implacabila lui dispariție. Și vom spune, pe urmele lui Anton Pann, născut pe această uliță, într-o casă năpădită acum de ciment, sub masca unei cosmetizări:

O voi, fericiri trecute,

Care n-o să mai veniţi...