Pe vremuri lumea trăia frumos - II

22.01.2014

Articolul publicat acum două săptămîni a suscitat un real și larg interes! M-am decis să continui cu etalarea unor unghiuri de vedere și perspective diferite asupra lucrurilor, care scapă pietonului aflat în goana zilnică prin urbea Bucureștiului. Mi-am ridicat ochii, de data asta, spre fauna fațadelor. Pare un oximoron, căci fațada e prin definiție ceva inert, lipsit de dinamism, departe de agilitatea animalieră, în timp ce lumea acestora din urmă - e opusul a tot ce am afirmat despre cortina edificiilor pe lîngă care trecem, și doar arareori le observăm. Ceea ce vom vedea este o punere împreună, o suprapunere a contrariilor.

antablement Calea Calarasilor, 44

O panoplie complexă, care conține - pe principiul simetriei - personaje alegorice antromorfe, grifoni înaripați, flori și ghirlande floriforme etc.

Acești pelicani străjuiesc de la mare înălțime imobilul aflat pe una din cele mai aglomerate artere din preajma Pieței Unirii. Sunt cîteva perechi care despart șirul de ferestre de la catul superior.

Păunii cu pricina înadrează un cartuș peste care este pus un mic vas, din care păsările stau să se adape. Nu insist asupra interpretării acestui motiv, dar înclin să cred că inițialele înscrise în interiorul cartușului: A și T suprapuse - au o legătură semantică cu motivul avimorf.

O feronerie care face oficiile protectoare și decorative ale unui balcon e cu atît mai atractivă și mai năstrușnică cu cît înfățișează profilul unui monstru cu limba scoasă de-un cot! Valoarea estetică a acesteia copleșește dimensiunea ei utilitară, devenind poate strict apotropaică.

Pe strada pe care a stat marele scriitor sîrb, Ivo Andrić, cînd a fost ambasador al țării sale la București, am zărit acest cap de berbec mitic, pe care nu-l poți observa decît dacă-ți salți puternic pe spate capul, privind întracolo...

Poate fi vorba despre un blazon de familie?

Această mască de leu nu are doar funcție decorativă sau magică, ci prin gura lui deschisă se scurge apa dintr-un balcon. E ca o pîlnie necesară. Orificiul acesta bucal este de fapt o ”poartă” între privat (spațiul terasei/balconului) și public (strada de sub acest balcon).

Poate fi vorba despre Răpirea Europei de către Zeus ? Dar atunci lucrurile devin mai complicate. Prefer să le arăt - spre a fi doar privite, fără a fi prea mult interpretate. Uneori, trebuie să ne propunem o ostilitate față de excesul de hermeneutică, care ne poate împiedica să vedem.

Aphrodita și Eros, sau Almatheia și Zeus - cu Cornul Abundenței în planul secund? Oricare dintre aceste identificări ar fi adevărată, ea trebuie pusă în relație cu imaginea de mai sus, căci ele sunt imagini-pandant, stau afișate pe același plan al imobilului din Calea Călărașilor nr. 44.

Pe vremuri lumea trăia cu adevărat frumos! Nouă nu ne rămîne decît să constatăm și să consemnăm asta. Să avem ochii larg deschiși...