Poezia picăturii, pe copac

Uneori, natura oferă "artefacte" pe care nicio mînă, minte, limbă sau imaginaţie umană nu o va putea concepe!

Faptul că anumiţi copaci fac ciuperci, nu e nicio noutate, face parte din firea lor. Unii se aseamănă cu nişte trepte spre cer...Dar ca să şi fie interactive, aceste ciuperci, asta chiar că e o întîmplare minunată.

Am stat mut de admiraţie, şi am privit minute în şir la acest burete, care la bază avea şi forma o reţea de picături de apă, apărute, probabil, din condens care, precum degetele unui pianist se mişcau alternativ, se scurgeau, creşteau altele, unele se pigmentau, se legănau şi dispăreau...se întoceau iute-n pămînt. 

Foto: ©: vladimir bulat, 2013.

Comments

[Vladimir B.]

@Alysyx,


@trecator,


dragi prieteni, dacă mi se îngăduie să vă numesc așa, vă mulțumesc pentru corecta și nepărtinitoarea lectură a textelor mele, pentru comentariile pertinente a imaginilor pe care le postez pe
blog. Cîndva, cu mulți ani în urmă, cînd intram în dialoguri nu foarte amiabile cu unii-alții, pe diverse liste de discuții, cineva mi-a spus la un moment dat, Bulat să-și facă blog, dacă nu
îi place aici...Auzeam pentru prima oară cuvîntul ”blog”; acum sunt mîndru că am un blog, și că am cetitori așa serioși și fideli ca voi...și ca toți cei ce mă citesc, și îmi caută opiniile
și părerile. Or, asta mă face zilnic și permanent responsabil pentru orice cuvînt și idee, pe care le fac publice pe acest portal!

[trecator]

Daca mi se ingaduie, as interveni si eu. Caci discutia este chiar mai mult decit captivanta.


Mi se pare ca ambii interlocutori sunt pe aceeasi lungime de unda, si se completeaza reciproc. Are dreptate alysyx, cind spune ca efortul omului este "o aventura a spiritului catre sine, catre scanteia initiala". 


Din punctul meu modest de vedere, aceasta scinteie initiala este exact acel har pe
care fiecare il primeste de la Domnul. Ca o arvuna a vietii vesnice. Iar pe parcurs majoritatea dintre noi il pierde, il risipeste, il face una cu pamantul. Sau nu e constient de el. Iar
"cautarea centrului", de care se ocupa intreaga modernitate, nu e altceva decat exact acelasi lucru, spus in alti termeni! Omul cauta simplitatea cea dintai, substanta care-l uneste cu Creatorul.
Pentru a se uni cu EL. Puseul misticoid, transmis prin aceasta postare (si numai) al dlui Bulat asa se explica: el cauta urmele Creatorului in toate semnele cotidianului, in lucruri marunte,
umile, simple, dar niciodata insignifiante.

[alysyx]

va doresc har in acest proiect de explorare spirituala  si de constiinta ,care mi s e reveleaza ca o constructie in care constiinta se intergogheaza pe sine punandu se fata cu creatiile
divine pentru a se regasi in semnele si miscarile dialectice ale fiintei supreme.Constiinta are a parcurge emereu acest periplu d e interogari catre domnul.Tot atatea regasiri la capatul fiecarei
dezvaluiri ..Un fel de intinerarium mentis deum bonaventurian...


Sau doar o aventura a spiritului catre sine,catre scanteia initiala.Caci totul reaminteste aceasta lumina,aceasta matrice, in natura si in noi.

[vladimir b.]

După cum ţi-ai dat seama, scrierile mele (mereu modeste) nu sunt un reţetar, ci mai degrabă un set de interogaţii, de trepte dubitative, de palpări ale cunoaşterii!


De aceea, convingerea mea fermă este că, cel mai adesea, învăţăm de la natură, de la ce este în jurul nostru decît din biblioteci, arhive, panteoane ale cunoaşterii (academii, universităţi!). Dar
nu este o pledoarie pentru panteism, fireşte. Ci pentru o mai atentă raportare la contingent, la gesturile păsărilor, animalelor, frunzelor, florilor, cu aroma lor cu tot...Prea
ne încredem în ideologii, politici, TV, internet, "directori de conştiinţă". Dar mă întreb: care conştiinţă? CONŞTIINŢA supremă este în Dumnezeu! Azi o să scriu despre un profesor american, pre
numele lui Bart D.Erhman.

[alysyx]

Dv vorbeati despre "artefacte" si despre notiunea de "interactiv".Aceasta poate fi o discutie larga din punctul de vedere al semiologiei .Am pornit de la ideea ca exista o corelatie ,un factor
interactiv intre  constiinta noastra si semnele naturii ,care pot fi interpretate ca metafore .Adica natura ne pune in legatura cu arta si ne da libertatea de a citi in eternele si
misterioasele sale metafore.E de altfel o mai veche problema in arta:este ea rezultatul interpretarii constiintei noastre,este imaginea mai presus de interpretari personale,e un dat, sau mesajul
se naste din unirea celor doua?


Si apoi copacii sunt trepte catre cer tocmai pentru ca inimile lor nu sangereaza ci graiesc mesajul Domnului catre noi de acolo,de sus...