Overblog Tous les blogs Top blogs Mode, Art & Design Tous les blogs Mode, Art & Design
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog
MENU

Publicité

Premiul Nobel pentru literatură, 2011: Tomas Tranströmer

 

tomas-transtromerAstazi a fost anuntat castigatorul Premiului Nobel pentru literatura: Tomas Tranströmer (n.1931) - "pentru că prin imaginile sale condensate şi translucide ne oferă o cale inedită spre realitate".

 

Nu am citit niciun poem al acestui poet suedez, dar asta este pierderea mea - şi o glorie a Literaturii, căci poate e cel mai neaşteptat premiant al ultimului deceniu...şi mai bine. În sfîrşit, contextele & motivaţiile politice, etnice, sociologice etc. au contat mai puţin (sper?). Şi a fost premiată Poezia. Cea pe care o vom citi peste decenii...

 

În limba română au apărut două cărţi ale poetului, ambele editate de editura Polirom, în traducerea lui  Dan Shafran. Conform site-ului editurii, acestea sunt încă disponibile, deşi au apărut demult:
 
Pagini din cartea noptii (2003) şi Taina cea mare (2005).

 

 

 

 Sursă imagine: internet.

 

Publicité
Retour à l'accueil
Partager cet article
Repost0
Pour être informé des derniers articles, inscrivez vous :
Commenter cet article
D
<br /> <br /> :) Ce frumos ati parasit scena! <br /> <br /> <br /> Eu l-am descoperit destul de tarziu pe Pessoa, la facultate, daca nu ma insel, chiar in ultimul an, de atunci mi s-a accentuat obsesia pentru Nimic. <br /> <br /> <br /> Stiti ce imi ofera mie poezia, ce reusi chiar haiku pe care l-ati ales dumneavoastra? Ma proiecteaza fix in tabloul descris si am impresia ca particip si pot atinge cu mana continutul. Asemenea<br /> stari imi tulbura putin echilibrul, ma refer la o pulsiune de ordin medical, imi simt organismul cum trage intr-o parte. <br /> <br /> <br /> Inchei si eu cu o strofa de Mircea Micu: "Ma mir ca sunt atat de viu/ Incat ma caut ca o fiara/ In toamna asta tutelara/ Cand scade luna si-i tarziu. <br /> <br /> <br /> Poezia se cheama Tragi-comica din volumul Poeme sentimentale. <br /> <br /> <br /> <br />
Répondre
V
<br /> <br /> Ei, tocmai Pessoa este o "piatră de piticneală" pentru mulţi. Recunosc - şi pentru mine. Dihotomiile lui mi-au dat insomnii, nelinişti, încă de pe la începutul anilor'90, căci mă tot întrebam:<br /> cum se poate ca un om, un singur om să "simtă" în mai multe feluri, să trăiescă vieţi paralele, angajante, epuizante...Pessoa confirmă încă o dată că Poezia este un vehicul puternic al dialogului<br /> dintre oameni. Chiar şi într-o vreme vrăjmaşă ideii de comuniune, dialog, schimb de idei, relaţionare! Faptul că discutăm acum despre aceste lucruri - atît de departe de cele care obsedează<br /> oamenii contemporani - se datorează, cred, anume poeziei. Vreau să închei aceste gînduri cu un haiku de Tomas Tranströmer - că el este "motivul"<br /> principal al acestei postări:<br /> <br /> <br /> "Cerbul la soare...<br /> <br /> <br /> muştele ca nişte ace<br /> <br /> <br /> ţintuiesc umbra de pămînt"<br /> <br /> <br /> E din ciclul Marea taină, din care am tălmăcit cu modestele mele puteri...  <br /> <br /> <br /> <br />
Répondre
D
<br /> <br /> Nu v-ati intins, din contra, multumesc eu pentru raspuns. A putea schimba cu dumneavoastra diferite impresii este un avantaj pentru mine, de cele mai multe ori invat sau descopar ceva nou. Cred<br /> ca am mai amintit de asta. <br /> <br /> <br /> Sa revin la poezie, da, am si eu o sensibiliatea rafinata, caci am vrut si am muncit mult in directia asta. Pessoa m-a atras cel mai mult. <br /> <br /> <br /> <br />
Répondre
V
<br /> <br /> @Dunia,<br /> <br /> <br /> "eonii poetici" (pro)vin chiar din poezie, dacă ESTE poezie, dar e drept şi că ei pot trece şi pe alături! Sau pe de-asupra...<br /> <br /> <br /> Sensibilitatea pentru poezie e ceva cu care te naşti, nu i te poţi opune, nu o poţi ignora. Dar ea se poate educa, rafina, "învechi", precum vinul...E important să o descoperi în<br /> tine, să devii conştient de existenţa ei, să-i auzi "vocea". Poezia, după mine, este cel mai bun barometru al sensibilităţii în general. Dar asta nu însemnează că nu ai sensibilitate dacă nu<br /> "rezonezi" la ecourile poeziei. Dar aceea - e altfel, e de altă natură. Sensibilitatea poetică este unică, şi cu ea te naşti, fie să scrii, fie să citeşti, fie să o pricepi. Căci a parcurge<br /> cuvinte, fără ca acestea să lase vreo urmă (cît de mică), nu înseamnă că citit o poezie.<br /> <br /> <br /> Simţirea la (sau faţă de) durere e mai degrabă organică.<br /> <br /> <br /> Scuze, dacă m-am cam întins...<br /> <br /> <br /> <br />
Répondre
D
<br /> <br /> Dumneavoastra amintiti de eoni, la plural, ma amuza, caci daca ar fi cu putinta sa impartim matematic, as vrea si eu unul singur pentru poezie. :)<br /> <br /> <br /> Cred ca sensibilitatea la care va referiti este ori innascuta, ori absenta. Eu rar pun mana pe o carte de versuri, desi imi place sa ascult cum recita cineva cu patos o poezie. Sunt foarte<br /> sensibila la durere si nevoi, ale altora, cu ale mele reusesc eu sa ma descurc. <br /> <br /> <br />  <br /> <br /> <br /> <br />
Répondre