”Sărbătoarea invizibilului”

08.11.2013

Sintagma din titlu nu îmi aparține, ea a fost pronunțată de părintele-diacon Ioan Ică jr. în cuvîntul de după Sfînta Liturgie la mănăstirea Stavropoleos, unde astăzi s-a prăznuit sărbătoarea Sfinților Arhistrategi Mihail și Gavriil, dimpreună cu sinaxa celorlalți arhangheli. A fost zi de hram, de bucurie și împreună-petrecere. Ei bine, părintele Ică a vorbit pe larg și minunat despre îngeri, despre lucrarea lor dualistă, pentru proslăvirea și slujirea lui Dumnezeu, și, deopotrivă, pentru folosul oamenilor, model pentru mîntuirea și urcarea lor către Domnul!

Îngerii sunt invizibili, nematerialnici, fără trup, necuvîntători, dar atît de harnici și lucrători întru slava Celui-Prea-Înalt. Lucrători fără încetare, neobosiți, mereu bucuroși, binedispuși, prezenți, în același timp, alături de Împăratul Cerurilor, dar și de oamenii trecători, muritori, dornici de a fi ca îngerii, ca arhanghelii cei din veacuri.

Ziua a Opta MNAR Expertiza2

Am expertizat această icoană în 2007, este de secol XVII, și înfățișează un subiect destul de rar reprezentat în iconografia tardo-bizantină: ZIUA A OPTA. Este Mîntuitorul revenit pe Tronul Slavei, după ce pămîntenii pentru care se întrupase L-au răstignit pe crucea infamiei, a Înviat și a Urcat la Ceruri. Este înconjurat de acele trupuri invizibile, co-slujitoare și tainice: îngerii din preajma Tronului Ceresc. Este o aporie vizuală, extrem de dificil de perceput cu mintea omului de astăzi, atît de superficială, călduță, împrăștiată și netuburată de scrupule. Totuși, pentru mintea și ochii contemporanului celui care a zugrăvit icoana, lucrurile trebuiau să fie limpezi, explicite, pentru care sunt opt îngeri, ziua a opta - Ziua cea neînserată, veșnică, irepetabilă, unică, este sinonimul eternității, este ceasul slavei cerești! Totodată este Ziua Judecății cele de pe Urmă, cînd va fi un cer nou, precum și un pămînt înnoit. Îngerii, arhanghelii vor fi alături de Domnul în acea zi, cum a și fost mereu, netulburați alături de EL.

Este și, deopotrivă, o ilustrare a heruvic-ului, imnului melismatic, care se cîntă la fiecare Dumnezeiască Liturghie:

"Noi, care pe heruvimi cu taină închipuim,

Și făcătoarei de viață Treimi întreit-sfântă cântare aducem,

Toată grija cea lumească să o lepădăm

Ca pe Împăratul tuturor, să primim,

Pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngerești".

Sărbătoarea invizibilului este în același timp a monahilor, dar și a fiecăruia dintre mireni, căci mîntuirea va fi a tuturor, fără excepție! Doar cel care nu-și va dori cu tot dinadisul mîntuirea întru viața veșnică, nu o va primi. Căci Dumnezeu nu ne impune nimic, ne-a lăsat liberi, cutezători, creatori, și absolut conștienți că mîntuirea este în mîinile fiecăruia. Calea ni s-a arătat, Legea ni s-a dat, modelul suprem al mîntuirii este alături de noi, neabătut; cel care are urechi să audă, și cel ce are ochi - să vină să vadă! Amin!