Par Vladimir Bulat
Poetul Joseph Brodsky spune despre Petru cel Mare că a proiectat oraşul Sankt Petersburg cu rigla, că întregul oraş e orizontal, plan, iar raportul monarhului cu spaţiul a fost acelaşi pe care-l ai atunci cînd consulţi o hartă, cînd liniile drepte te fac să te orientezi mai simplu şi mai repede. Un bun amic, scriitor şi artist, îmi scria ieri că la Sankt Petersburg pe cît e de uşor să te orientezi, pe atît sunt oamenii de interesanţi, expresivi şi pretenţioşi. Iată un contrast care m-a făcut să mă gîndesc la raportul dintre scris şi om. Am în faţă două manuscrise minunate, ambele scrise cu cerneală (cîtă lume mai scrie cu cerneală astăzi?), cel de sus este de mîna lui Osip Mandelştam, poetul-martir, asasinat în Gulagul stalinist, cel de jos -- este al Schiarhimandritului Andronic (Popovici), duhovnicul şi stareţul mănăstirii Noul Neamţ, discret şi inimos cărturar de la mijlocul secolului al XIX-lea, mutat la cele veşnice în 1892. Ambii au scris despre lumea în care au trăit şi pătimit, dar amîndoi au fost cu gîndul la Dumnezeu, şi felul în care au scris, şi cum, atestă indubitabil acest adevăr. Scrierea-cu-sine este atcumva decît scrierea pur şi simplu! Amândoi autorii şi-au jertfit viaţa, scriind despre alţii, şi pentru posteritate, dar fără a se gîndi la ea. Scrisul lor s-a prefăcut în "canal" al dialogului cu Dumnezeu, căci asta e singura Eternitate spre care trebuie să tindem. Cei doi s-au mîntuit prin scris...
Eclipse Next 2019 - Hébergé par Overblog