Structuri în mișcare: Albania

Succesul neașteptat al grupajului de fotografii, care au documentat călătoria noastră din toamna trecută din Albania, m-a făcut să mă găndesc foarte serios la posibilitatea de a concepe un fel de carte-obiect despre această țară plină de mister, de neprevăzut, de emoții unice. Și asta în condițiile în care, cu ani în urmă (să fie vreo 15 de atunci?), un bun amic, acum devenit funcționar în ambasada Albaniei, îmi povestea cît de greu îi va fi țării sale cînd va trebui să accepte intrarea companiei coca-cola, pentru că ”c”-ul cu care se ortografiază denumirea acestui brand, în albaneză se citește ca ”ț”, și cît de caraghios va suna numele acestei băuturi planetare. Au trecut anii. Firma cu pricina adapă cu succes neaoșii acestei minunate țări, mai mult, chiar declamă peste tot că ea ”pjesë e jetës”, adică, face parte din viață. Albania e acum o țară dinamică, în expansiune aconomică și socială, vie, care se schimbă din mers, e vizitată masiv de multă lume temerară, curioasă, exotică, excentrică. Pot afirma că Albania e o structură în plină mișcare. De modernizare, de depășire a sărăciei cumplite, angoasante, de aliniere la standardele lumii grlobalizate. Mi-a plăcut enorm această țară -- pentru că (încă, și sper pentru mai multă vreme) își aparține sieși, e mîndră de sine, e solidară cu strămoșii săi, poate...acestea sunt lucruri care contează tot mai puțin pentru restul lumii, tocmai de accea, acest ”restul lumii” vine în Albania să vadă aievea cum e să mai fii tu însuți, neancorat în păienjinișul globalizării și al transparenței totale.  

Și mai e și locuită de mulți aromîni. Profesorul Thede Kahl a editat (în colecția ethnophonie), la MȚR, discul Aromânii din Andon Poci. Cîntece și povestiri care, după mine, a redeschis interesul pentru această indescifrabilă țară, evident, după romanele lui Ismail Kadare...conștiința majoră a secolului XX,...și mai ales, după Generalul armatei moarte (1963), editat la noi în cîteva rînduri. 

Albania deja face parte din viața mea! Pentru că m-a ajutat să mă lecuiesc definitiv de prejudecăți...

foto: culori vii pe o terasă de la Gjirokastër.

Comments

[Vladimir Bulat]

Hello, Elisa, for your coming on my blog!


And of course, thanks for the very interesting film about your native Albania. 

[Elisa S.]

Please see this documentary about the Albanian Renaissance:


http://derstandard.at/1234261138787/Doku-Reihe-Balkan-Express-Albanien?_artikelIndex=2

[harcea-parcea]

si totusi, Albania e o tara colcaind de mafioti, evazionisti, vagaboande si saraci cu toptanul, orice ai spune, e naspa la ei.

[Vladimir BULAT]

@Talex,


ultima frază din biletul meu e o premiză sau pretext pentru o disertaţie doctorală! Nu cred că am nici chef nici răgaz să o dezvolt. Mă voi rezuma la a spune că firea omului este astfel
construită încît se raportează prin comparaţie la cei din jur, la semeni, considerîndu-i de cele mai multe ori fie inferiori, fie superiori, cu toate cîte decurg din astfel de socoteli. Iar
această dihotomie devine, adesea, normă de viaţă, de comportament, de analiză. Ei bine, ceea ce scrii tu precum că Albania ar fi fost "ultima ţară din Europa", era un loc comun pentru majoritatea
dintre noi, o luam ca pe un truism. Dar de ce să fie aşa? Doar indicii economici, sociali şi legislativi definesc percepţia noastră despre o ţară?! Nu doar. "Albania mea" nu se regăseşte în
toate locurile comune despre Albania. Nişte tipi temerari, o mică editură care editează ghidurile "Petite Fute", au scos şi Albania, ghid pe care l-am găsit cu greu, dar
satisfacţia a fost maximă, căci autorul a căutat şi a găsit exact "magicul", "indescriptibilul", "miticul", "ancestralul" acestei ţări -- exact ce am căutat şi noi! Şi-atunci, de ce să trăim
cu prejudecata că alţii sunt mai înapoiaţi ca noi? Poate că ceea ce unii numesc înapoiere poate fi "autentic", "arhaic", "conservatorism"...


Albania a intrat în NATO dată fiind poziţionarea sa geografică strategică. Lucru valabil şi pentru România.   

[talex]

si cand imi aduc aminte - cu vreo 8 ani in urma Albania era considerata cea mai saraca tara din Europa, noi eram penultimii. Imi amintesc (din nou) cat de emotionat era presedintele Albaniei,
atunci cand tara care l-a delegat intrase in Nato, zicea el - e un moment istoric pentru tara mea! Ultima fraza din comentariul tau m-a furnicat, de ce Albania te-a ajutat sa scapi
definitiv de prejudecati? (te tutuiesc, Vladimir)