"Tramvaiul merge prin oraș”

Final de an primăvăratic, stare de voie bună. Soare, umbre lungi, bălți de apă precum niște oglinzi afumate.

 

În această atmosferă aduc spre vizionare un film poetic, un minunat documentar, făcut în anul 1973 de regizorul Ludmila Stanukinas, la studioul Lenfilm - ”Tramvaiul merge prin oraș” (Трамвай идет по городу) .

Subiectul e foarte simplu: vatmanul Ludmila Grigorovici povestește în trei secvențe (trei schimburi de lucru) traseul unei zile, a tramvaiului pe care-l condice prin superbul Leningrad / Petersburg. Un veritabul road movie al epocii sovietice, filmat cu camera ascunsă, în care eroul principal nu e transportul în comun, ci oamenii acestui oraș. Călătoria începe la ora 6.13 dimineața, și se termină după miezul nopții. Mi s-a părut minunat înserat în trama acestui film mersul anotimpurilor, vedem dincolo de geamuri toate anotimpurile, secvențe ale orașului istoric, arhitecturi, cheiuri, turle, lumini. 

Vatmanul privește prin oglinda cabinei sale în interiorul vagonului și povestește simplu, sacadat, cu drag: despre sine, despre copii săi, despre pasagerii fideli, despre afișele din oraș, despre serile petrecute la operă, la spectacolele de balet, despre salvele din zilele de sărbătoare, despre cosmetică, despre modă, despre pietoni, despre matriarhat, despre Neva, despre bunicuțele postate pe liniile de tramvai, despre ferestre, despre insulele urbei (în număr de 100), precum și despre podurile dintre ele (vreo 600 la acea dată)...se aud clopotele bisericilor. Duhul epocii, chipurile oamenilor. Ninge, plouă, e soare... E un adevărat manual de montaj, un excepțional poem ”scris” cu camera de filmat.

Pe vremea aceea stațiile se anunțau pentru pasageri, iar acest lucru mă face visător: am apucat și eu acea vreme! 

Nu în ultimul rînd se impune coloana sonoră, concepută de compozitorii V.Arzumanov și A. Knaifel.

Luni, schimbul I (orele 6.13 - 12.52)

Miercuri, schimbul II (orele 13.06 - 17.41)

Vineri, schimbul III (orele 18.30 -- 00.49) 

Vizionare plăcută și la Mulți Ani!!!

foto: secvențe din film, mai multe, aici.

Comments

[A.M.]

Mai recomand o trimitere f.f. interesanta: dedicat scriitorului german W.G.Sebald>
http://sebald.wordpress.com/
interesant este ca cel care adimistreaza acest blog, se ocupa de siruri, si locuri! Exact cum a facut si "ochiul" tau, marcand si punand accentul pe ceva ce altcineva nu ar fi observat, nici nu ar
fi evocat, aceeasi maestrie de a aduce, cu competenta, ceva "nesemnificativ" si "trecut cu vederea"!

Nu stiu daca-ti place W.G.Sebald, si nu cunosc daca a aparut ceva in romaneste?!

[Vladimir BULAT]

Mulţumesc tuturor pentru comentarii, analogii, comparaţii, pentru "rezonanţa" pe le-au avut acest filmuleţ minunat, dar şi întreaga mea colecţie de texte & imagini din acest an, care,
iată, mâine se schimbă, mai apare un ZERO în coadă, şi o ia de la capăt să se umple iar cu cifre -- pînă la un nou zero...

La Mulţi ani!

[vipera]

minunată comparaţie a făcut zenu, comparînd ochiul de veghe cu atenţia şi perspicacitatea vatmanului!

dar filmul este cu adevărat o operă de artă, un ralenti perfect, dar care face simţită scurgerea timpului, nu prin ritm ci prin montaj. exemplar ca experienţă filmică. curat rusesc. şcoala se simte
şi se vede. 

[Zenu]

Foarte simpatic filmulețul. Se pretează foarte bine cu „ochiu-de-veghe”. Asta făcea vatmanul - veghea peste noi :)
Și coloana sonoră e super. Jazzzzz...

[vitalie]

simpatic acest tramvai ce calatoreste linistit prin Leningradul matinal...simpatic si uman  acest vatman ce face observatii asupra oamenilor...imi aminteste de un film al lui Luis Bunuel
"Illusion
Travels by Streetcar" - Iluzia calatoreste in tramvai...
aceeasi atmosfera luminoasa, calda, umana...