Vinul e o bucurie...

29.12.2011

În aceste ultime zile ale anului am avut o nedescrisă bucurie să descopăr şi să consult o carte veche Despre eonologie şi comerţul cu vinuri în Rusia, scrisă şi editată de un magistru în drept, Piotr Köppen, apărută în anul 1832 la Sanktpetersburg (la acea vreme numele oraşului imperial se scria legat!). Autorul este un rus cu rădăcini nemţeşti, care s-a născut în 1793, la Harkov, şi a plecat la Domnul în 1864, în Crimeea, la moşia lui de lîngă Aluşta. În 1825 şi-a luat diploma în filosofie la Universitatea din Tübingen. Lucrarea vieţii sale sale a fost elaborarea Hărţii etnografice a Rusiei occidentale, apărută în 1851. A contribuit în chip definitoriu la cunoaşterea topografiei Crimeii, iar în 1845 a fost printre membrii fondatori ai Societăţii Geografice din Rusia Ţaristă. A editat cărţii şi studii cu problematici foarte diverse: demografie, statistică, etnografie, istorie, geografie.

Dar cartea cea mai pasionantă - din punctul meu de vedere - este acest op despre vinurile Europei şi Chinei (da, această imensă ţară era atunci un jucător pe piaţa vinurilor!). Cartea este prolixă, detaliată, conţine pe lîngă consideraţii generale asupra vinurilor existente la acea dată în lume, un larg excurs eonologic asupra situaţiei din Rusia, inclusiv asupra viţei cultivate în Akkerman, în Sudul Basarabiei, din jurul anului 1825. Acestor date se adaogă un larg patrimoniu lingvistic de denumiri de soiuri de struguri, inclusiv în latină sau germană. La final este expus un larg sistem de tabeluri de accizare a vinurilor, în dependenţă de calitatea acestora, şi a ţării de provenienţă. Cadrul legal, împreună cu diversele directive emise de Curtea Imperială de la Sanktpetersburg, constituie unul din primele tratate cu privire la cultivarea viţei de vie din Rusia Ţaristă. În acelaşi an a apărut studiul Descrierea istorică a cultivării strugurilor în Rusia, semnată de baronul Hermann von Bading, pe care însuşi Köppen îl consideră un precursor.

Vinurile Moldoveneşti şi Valahe...

Se spune că comerţul cu vinuri în Imperiul Ţarist a înflorit în momentul în care grecii au fost înlăturaţi din exclusivitatea reconfirmată lor de pe vremea lui Petru cel Mare, prin Gramota Imperială din 11 martie 1710. Privilegiul grecilor în comerţul cu vinuri moldoveneşti şi valahe este ceva mai vechi, şi se regăseşte în corpusurile de Legi din 1632, reconfirmate în 1645, 1660 şi 1698. Împărăteasa Elisaveta Petrovna a II-a, în decembrie 1742, emite ultima Gramotă în care grecii mai sunt privelegiaţi.

De fapt, mai e un episod care premerge comerţul din epoca modernă, şi anume este acela al mutării la Moscova a Elenei Voloşanca, fiica lui Ştefan cel Mare, cu ocazia căsătoriei acesteia cu fiul Marelui Kneaz Ioan al III-lea, în 1482. Se spune că aceasta a adus cu sine un vin mai apreciat decît cel de Tokai -- Vin vert de Cotnar en Moldavie (o licoare bine clasificată de A.Jullien, în Topographie de tout le vignobles connus... Paris, 1822, p.456 şi 530).

Dar apogeul l-a constituit mutarea în Rusia a Contelui Cantemir, împreună cu imensa lui suită, constituită din aproximativ 4000 de suflete, spune Köppen (ed. cit., p.52). În fapt, anturajul său era constituit din 448 de oameni, Li s-au dat pămînturi în posesiune în Gubernia Slobodsko-Ukrainskaya; într-un Ucaz din 25 aprilie 1740 se indică prezenţa volohilor din Corpul valah în Rusia. Atunci cererea de vin valah ar fi crescut. M. de Peyssonel (în tratatul Sur le Commerce de la Mer Noire, Paris 1787) nu aminteşte de vinurile valahe, ci doar de cele moldoveneşti: "Les Russes tirent chaque annee quelque peu de vin de Moldavie. Il est assez bon, je le croirais preferable a ceux de la Bulgarie. Il coute communement un para l'ocque", cf. op.cit.II pag.202). Nu cred că era vorba de un vin prea costisitor (o para ocaua!) din moment ce aceasta era considerat de două ori mai ieftin decît cel din Crimeea, de patru ori mai ieftin decît cel de Belbek, şi de şase ori mai accesibil decît cel din Valea Sudak (considerat printre cele mai bune din Rusia Ţaristă). Denumirile vinurilor se scriau diferit, de-a lungul epocilor: Voloskia (1757 şi 1775), Volosskia (1766) şi Volohe (din 1747 şi 1826). Despre vinurile volohe se pomeneşte constant în Tarifele de accizare a celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea; cele moldoveneşti apar sub această denumirea de-abia în anul 1816. Acelaşi Peyssonel aminteşte de vinurile de Isaktcha, de Toultcha, de Daiaskevi, de Matchin, de Misevria, de Deli-Orman du vin rouge d'une qualite mediocre. Il vient tout le ans cinq a six mille chariots de Russie..." (Ibidem, pag. 172).

Dintre vinurile moldoveneşti era cunoscut mai ales cel cu denumirea Mănăstiresc, care a fost numit astfel pentru că provenea din podgoriile Mănăstirii Neamţ. Piotr Köppen nu se îndoieşte că sub denumirea de vinuri voloşeneşti se comercializau în Rusia şi vinuri bulgăreşti. Cert este că de acolo soseau mii de care cu butoaie de vin (vezi mai sus). La Odessa se mai aducea şi un vin denumit de Misemvria sau de Missivria, preţul căruia era între 5 şi 6 ruble vadra (în sistemul vechi rusesc, vadra (казённое ведро) = 12, 299 litri. Există şi referinţa precum că în anul 1774, în Gubernia Herson, s-au plantat butaşi de viţă din Valahia ("Poma Galbana" şi "Ţiţa Carpii" sau Tămîios) şi Ungaria (Köppen, pag. 147). De fapt, mai e vorba şi alte soiuri plantate după 1791 în Stepa Oceakov, soiuri care se regăsesc şi în regiunea Akkerman.

Via din sudul Basarabiei, la Akkerman...

În 1825 a fost încredinţată Contelui Paravicini - Ober-Forschtmeister al Basarabiei - misiunea de a se îngriji de Via Imperială, precum şi cîteva podgorii adiacente pe un loc nisipos, pe locurile în care se aflau altădată 50 de podgorii turceşti. Contele Pavicini a tratat cu grijă via rămasă după ce a aceasta a fost părăsită, căzută în dizgraţie, şi, după spusele aceluiaşi a făcut un vin bun din primul an (Ibidem, pag. 108). În anul următor, care se spune că nu a fost prea fast pentru vie, s-au scos de acolo 50, 000 vedre de vin. Şi s-au îmbuteliat de pe Via Imperială - 32.000 de sticle (Ibidem, pag. 252, nota 156). În regiune erau 278 de podgorii.

Iată cele şapte soiuri îngrijite de Paravicini (păstrînd ortografia lui Köppen, pe care el le numeşte soiuri moldoveneşti) :

"Pomo Corna" - Vitis fructu magno oblongo albo et caeruleo

"Pomo Tidva" - Vitis fructu magno subrotundo

"Pomo Feti"(i) - Vitis americana fructu minore, albo, dulci

"Pomo Bosiuco" (Muşcatel) - Vitis pomo mochato

"Pomo Ieplule" (a iepurelui) - Vitis vulpina

"Pomo Passeriasna" (păsărească) - Vitis pomo albo minore

"Pomo di Ţari-grad" - Vitis orientalis fructu magno duro viride (Ibidem, pag. 147-148).

Contele Pavicini producea aici un vin spumant, roz şi alb (subl. în text). Acelaşi susţine că deşi în Basarabia existau mai multe soiuri de struguri, "nimeni nu le numeşte pe nume". Aici se fac amestecuri din toate soiurile de roşi, precum şi cupaje din toate cele albe existente (Ibidem, pag. 149). Datele istorice mai arată că în Basarabia se cultivau soiuri ungureşti, franţuzeşti şi "de Rhin".

Întreaga regiune de sud a fost populată cu colonişti, care se ocupau cu viticultura. Astfel, cele 76 de colonii au plantat un total de 888, 047 de butaşi ((Ibidem, pag. 263). Regiunea Basarabia era un teritoriu în care viticultura era o îndeletnire de succes, considerată poate la fel de profitabilă ca Crimeea şi Ţările Caucazului.

În final e de spus că Dicţionarul geografic al Basarabiei (Bucureşti, 1904) al lui Zamfir Arbore, consemnează o aglomeraţie de vii, în aceeaşi regiune a Akkermanului, unde ponderea o deţine satul Şaba, populat de viticultori elveţieni, care au produs 400, 029 vedre de vin în anul 1901, aproape cît întreaga producţie de vin din epoca Contelui Paravicini, cu trei sferturi de veac înainte, iar numărul de butuci era de 3, 776, 400 (cf. Dicţionarul geografic al Basarabiei, ed. 2001, pag.198). Vinurile din Şaba aveau o mare căutare în Bucureştiul interbelic, chiar dacă atunci deja podgoriile erau deţinute de români.

Această fotografie a fost făcută de atelierul Hollywood-Film, care a funcţionat în anii interbelici în Pasajul Villagros 3, Bucureşti, şi arată cum erau pavoazate tavernele vremii cu panouri publicitare. Cel dintre bărbaţii din drepta glăsuieşte: VINURI din viile lui Gh.Petrescu din Şaba Basarabia. Restaurantul se numea "La doi Gridani".

Vinul este o bucurie peste veacuri!

***