Volodia Teitelboim, o evocare

19.02.2013

Probabil că unii vor strîmba din nas doar la auzul acestui nume!

Puțin îmi pasă.

Volodia Teitelboim (1916-2008) a fost o personalitate de prim rang a culturii moderne chiliene, laureat al Premiului Național, în 2002, ca o încununare a întregii sale opere, bogate și extrem de necesare pentru totalitatea culturală a secolului XX.Or, într-o țară care a dăruit lumii trei laureați ai Premiului Nobel pentru literatură - lupta internă în domeniul literelor pare a fi extrem de strînsă.

Teitelboim a fost om politic, activist, poet, prozator și biograf. Se trage din emigranți evrei din Ucraina, prin tată (Moises Teitelboim*), și Basarabia, prin mamă (Sara Volosky), dar cum la evrei descedența este considerată prin mamă, Teitelboim are rădăcini sigure anume în Basarabia. Ce pămînt fertil și creativ a existat între Prut și Nistru.

A dedicat cîteva biografii unor personalități marcante ale culturii chiliene și latino-americane: Gabriela Mistral (1991), deținătoare a Premiului Nobel pentru literatură, în 1945; Vicente Huidobro (1993), poet suprarealist**; Jorge Luis Borges (1996), Pablo Neruda (1984), și el încununat cu Premiul Nobel, în 1971, poetului Pablo de Rokha, considerat unul din marii poeți ai statului Chile.

Volodea Teitelboim, foto: © carla pinilla grandé

A aderat la Partidul tineretului Comunist Chilian de foarte tînăr, avea 16 ani, și a activat intens, urcînd pe scara ierarhică, pînă la funcția de Secretar General al PCC, în anii 1990-1994, succedîndu-i în această postură lui Luis Corvalán. În paralel cu activitatea politică s-a produs o impresionantă acumulare de energii, intensități și atitudini, care după retragerea din demnitățile statului s-a proiectat exclusiv într-o mare combustie a creației, meditației și posterității. În 1997 și-a publicat memoriile sub denumirea: Un Muchacho del Siglo XX. Acest volum și-a găsit completarea în altele două, La gran guerra de Chile y otra que nunca existio (2000), și Noches de radio (2001).

Între 1973 și 1988 s-a autoexilat în URSS, la Moscova, unde s-a adăpostit de regimul dictatorial al lui Pinochet, instalat printr-o lovitură de stat, produsă în 11 septembrie 1973. Scriitoarea chiliană Isabel Allende, a zugrăvit în cuvinte coșmarul care a început în acea zi, în romanul său Casa spiritelor (1982), scris în Venezuela, unde a trebuit să se refugieze. Romanul acesta a apărut în românește în anul 2004.

Din vasta operă literară a lui Volodea Teitelboim în limba română au apărut două romane: Fiul Salpetrului (Hijo del Salitre -1952), în traducerea lui Romulus Vulpescu și Petre Iosif, ESPLA, 1956; este o raritate bibliografică; și Sămînţă în nisip (La semilla en la arena, 1957), ESPLA, 1961, în traducerea lui Mihail Sevastos, Paul Teodorescu și Constantin Duhăneanu.

A fost un actor și un participant activ al marelui laborator al istoriei secolului XX, într-o lume tulbure, dar nu mai puțin vie, spectaculară și bulversantă - a Americii latine. La aproape un secol de la nașterea sa, poate că ar fi necesară aducerea creației lui în conștiința culturală românească, și nu doar printr-un accident editorial, cum a fost cel de acum jumătate de veac, ci ca pe un nume de referință al culturii universale?!

Fiul_Salpetrului-V.Teitelboim.jpg

* Se trage, cel mai probabil, dintr-o numeroasă dinastie de rabini hasidiți din Ungaria și Galiția. În Sighetu Marmației, de pildă, cîrma rabinatului a fost deținută de această familie preț de mai multe generații, pînă la stingerea ultimului ei reprezentant, Yekutiel Iehuda al II-lea, în 1944, în lagărele naziste.

** Poemul său cel mai important, Altazor sau Călătoria cu parașuta (1931), este considerat o capodoperă literară a suprarealismului chilian, și de limbă spaniolă în general, a fost tradus în 2012 la editura Brumar, în tălmăcirea Ilincăi Ilian și Adrian Bodnaru.