Ștefănucă, în romanul „Așteptînd ceasul de apoi”, de Dinu Pillat (ed. Humanitas, 2010) : „ Mișcarea Vestitorilor nu se desemna, într'un fel, ca o grupare de misionari laici, care își propunea să reformuleze societatea contemporană, în cele mai multe cazuri...
Lire la suite
foto: © vladimir bulat, 12.01.2014. Astăzi chiar nu simt nevoia să scriu lucruri deștepte (și mă îndoiesc serios, că le-aș fi scris vreodată). Am stat îndelung însă și am studit această fotografie, făcută acum mai bine de doi ani, într-o zi de ianuarie,...
Lire la suitefoto: © vladimir bulat, iunie, 2014 Gara auto centru din Chișinău este un nod de transport tensionat & multidicutat. Halucinant! De fapt, Piața Centrală este un alt loc nevralgic, pitoresc & totodată dătător de dureri de cap autorităților locale & centrale,...
Lire la suitefoto: ©vladimir bulat, 25.01.2011. Probabil că deja puțină lume își mai amintește de existența acestei bijuterii arhitecturale, în preajma fostei Hale Matache, în Piața Dr. Haralambie Botescu, al cărui bust (dezvelit în 1923) se află și astăzi vis-a-vis...
Lire la suite
La editura ART a apărut cartea de reportaje şi reconstituiri istorice ale scriitorului polonez Mariusz Szczygieł (a se ceti: Şcigel), cu titlul Gottland (coleţia Ocheanul întors), a cărei ediţie princeps a fost editată la Frankfurt am Main: Suhrkamp ,...
Lire la suiteEra cîndva o casă. Se afla pe un colț de străzi: Anton Pann și Parfumului. E drept, era demult părăsită, sfîșiată, molestată și jerpelită. Și ocupa un teren, aproape un petic de pămînt. Și-a pierdut stăpînii, gospodarii. Nu se mai știa a cui este. I s-a...
Lire la suiteTREBUIE să recunosc, că atunci cînd citeam acest articol, și admiram conceptul și ideea de monument propus pentru concursul ”Monumentul Limbii Române” la Chișinău, nu m-am gîndit la locul în care acesta se dorește a fi amplasat. Apoi, am aflat! ESTE vorba...
Lire la suiteStrada Alexandrina, din București, a fost pînă mai de curînd una din străzile mele preferate, pentru că a avut șansa să conserve duhul unei străzi liniștite, interbelice, vag burgheze, cu cel puțin o vilă în stil neo-românesc, pe lîngă care treceam și...
Lire la suiteC redeam că am văzut multe! Dar m-am înșelat. Se pare că nu este niciodată prea destul, în confruntarea noastră cu lipsa de măsură, cu prostul-gust, cu ”estetica” ortodoxismului contemporan, care ”știe” el cel mai bine, ce e frumos și bine, în perpectiva...
Lire la suite
TREBUIE să recunosc public că nu recunosc Bucureştiul, şi-mi devine tot mai străin pe măsură ce trăiesc mai mult în el. Acum două decenii Bucureştiul era un alt oraş, acum este diferit, mutilat, cu imense cratere înconjurate de garduri de fier, cu case...
Lire la suite