În sfârșit, expoziția „Crucea, de la comunitate la comuniune. 100 de cruci la 100 de ani”, organizată de Eleon Asociatie, și curatoriată, gândită și panotată de pictorul Ion Grigorescu, își împlinește parcursul.
A debutat acum mai bine de un an, la Alba-Iulia, și se încheie, iată, la București, la universitatea de arhitectură și urbanism „Ion Mincu”.
De la Alba-iulia expoziția a poposit la Iași, apoi la Chișinău, apoi la Cluj-Napoca, apoi la Sibiu, apoi la Timișoara - iată geografia țării întregite, marcate cu semnul crucii. Artiștii de ieri și de astăzi au pornit de la acest semn, și l-au transformat în simbol, iar pentru unii - în chiar sensul existenței lor, ca oameni și artiști. Poate că pentru unii dintre aceștia a fost un prilej de a se alătura unui grup select, osebitor, pentru alții însă expoziția aceasta le-a dăruit ieșirea cu ce aveau ei mai bun, mai aproape de inimă și de suflet...
În fine, cam amestecate lucrurile au fost, vorbă să fie! Dar oare viața noastră nu e un melanj „cu de toate” (cum se pune la kebab-ul cel de toate zilele, pentru unii dintre noi), în care sunt trase la proțap și bunele și relele, mai ales acestea din urmă? Vorbim despre bunătate mai ales, nu despre răutate.
O expoziție ca cea despre care facem aici vorbire nu se face deloc ușor într-o lume ca a noastră! Cred că nici sponsorii nu s-au prea înghesuit să toarne din prea-plinul lor, dar nici cei care au trebuit să vadă, nu s-au grăbit să savureze și să priceapă ce era de văzut, și să consemneze! poate greșesc, dar nu am prea văzut ecouri în presa cea multă, zis ortodoxă...despre cea laică, ce să mai spun? Inutil.
Mai bine să tac.
Dar, fraților, suntem în an centenar, și cineva a oferit un calup reprezentativ de artă creștină, și cam ce a intrat în miezul ei, aia ne reprezintă, acesta cred că e nucleul simțirii noastre, și veghea noastră vizuală la felul în care vedem și percepem crucea, cu toate ale ei...
Totuși, cum stăm, la intersecție de drumuri, sau înscriși vânjos și ferm în Crucea Domnului?
