Întradevăr, Chișinăul de astăzi arată cumplit, jalnic și mutilat, ca după bombardamentul din perioada operațiunii militare Iași-Chișinău, din al doilea război mondial, și parcă nu s-a reabilitat de atunci! De ce este așa?
De ce artera principală a urbei, Bulevardul Ștefan cel mare și Sfânt, este schimosită complet, cu asfaltul trotuarelor precum un cofrag de ouă, cu carosabilul ridat, spart, și cu o iluminare mai mult decît aproximativă? Aproape nicăieri în centru nu se mătură nici nu se repară străzile, trotuarele, spațiile verzi...
În acest răstimp, primăria Capitalei intenționează să repare/restaureze capela din cimitirul evreiesc, și a demarat deja lucrările pentru refacerea Scării Cascadelor din parcul ”Valea Morilor”, sau finanțează reabilitarea podului suspendat din parcul ”La izvor”... În același timp, se pare că nu e departe vremea și se va autoriza demolarea fostei cafenele Guguță, și construirea pe locul ei a unui complex hotelier și de agrement cu 16-18 etaje, în chiar aria parcului istoric, ”Grădina Publică Ștefan cel mare și Sfânt”.
Cum se pot explica astfel de...inadecvări, cum a ajuns Chișinăul să aibă parte de astfel de anomalii și disfuncționalități? Cred că ar fi mai multe cauze.
Prima ar fi deprofesionalizarea administrației, care este un fenomen quasi-general, cînd oricine se poate da cu părerea despre orice, oricînd, în orice poziție sau funcție s-ar afla. Apoi, politizarea oricărui act de decizie publică. Aici ai mîinile legate. Vine mai departe, slaba reacție a organizațiilor și serviciilor abilitate să vegheze bunul mers al vieții și interacțiunilor publice (justiție, protecția consumatorului, etc.). Lipsa consultărilor și a dialogului cu persoanele care posedă o experiență în analiza și funcționarea orașului (urbaniști, arhitecți, juriști, istorici de artă, speciliști în fonduri structurale etc.). În cele din urmă, cred, este de vină și societatea civilă, care nu participă la actul guvernării, administrării și gestionării chestiunilor publice. Reacțiile cetățenilor sunt rare, anemice, apatice. Doar cîteva mici organizații acționează mereu prompt, eficient, în deplina cunoaștere a formularisticii birocratice, și a procedurilor legale. Dar unde este restul cetățenilor?
Deloc neimportant e de consemnat și faptul că, deși s-a tot vorbit despre și aprobat Planul Urbanistic General de dezvoltare a Chișinăului, detaliile de implementare ale acestuia, parcă s-au risipit ca mărgelele pe sub mesele și printre pantofii scumpi ai demnitarilor aleși ai primăriei Chișinăului! De pildă, conform acestui plan, fosta cafenea Guguță s-ar încadra în categoria de zonă patrimonială, mai exact - în Zona de rezervație patrimonială, cuprinsă între str. Vasile Alexandri și Sfatul Țării. Ei bine, iată ce stipulează acest PUG, pentru arealul amintit: ”zona cu intervenții strict reglamentate pentru fiecare cartier aparte în confomitate cu regulamentul local şi studiile arhitectural‐urbanistice speciale privind restructurarea mediului urban format”. Cum se poate îngădui deci, ca în anume acest areal să se înfigă un colos de beton cu 18 nivele? Și mai presus de orice, într-un parc public, cel mai important al orașului, și cel mai vechi din Republica Moldova?
Sper că oricîte presiuni și șantaje s-ar aplica, de aici încolo, din partea celor direct interesați (dezvolatori, proprietari, mafioți etc.), nevolnicia din Zona de rezervație patrimonială trebuie să înceteze. O dată și pentru totdeauna, pentru că nu este prima oară cînd ”Grădina Publică Ștefan cel mare și Sfânt” este supusă trunchierilor. Din fericire, doar tentativelor! Să nu fie! Și nu numai de acolo să dispară astfel de pretenții și ilegalități, ci din întregul oraș.
Dacă dorim să trăim într-o urbe cu pretenții europene, cum a fost cîndva, și se dorește, s-ar impune în primul rînd o respectare strictă a legislației (indiferent de cine ești, și cîți bani ai în conturi), iar mai apoi, cred, o blajină și o respectuoasă conviețuire a concitadinilor se va impune de la sine.
sursa foto: https://chisineu.wordpress.com/
