foto: © vladimir bulat, decembrie, 2015
De bună seamă, această carte a venit pe nepusă masă! Oarecum ca liliacul care a înflorit în decembrie...acum doi ani.
Cine ar fi crezut că marele istoric de artă și erudit cărturar, Doctor Honorius Causa la două universități (Louvain și București), autor a câtorva cărți de filosofia imaginii și istoria artei, va veni cu un volum de memorialistică?
La lansarea acesteia, Victor Ieronim Stoichiță, a încercat să explice două lucruri esențiale: ce fel de carte este aceasta, spunînd că cetitorul nu trebuie să caute în ea exactitatea, ci doar doza maximă de sinceritate, și de ce a fost scrisă în franceză? Ediția princeps a apărut la editura Actes Sud, în 2014.
Autorul a spus că a vrut ca volumul de față să răspundă pe de-o parte întrebărilor celor care-l întrebau despre acel „fel anume” de a fi al profesorului și mentorului, și despre acel „ceva”, care dă seama mai presus de orice despre locul de unde vine autorul, din țara sa de baștină. Scurt spus, Despărțirea de București. O povestire, este o carte pentru cei care vor să se apropie mai serios de România, de trecutul ei istoric, mai intim, de felul în care erau oamenii ei, înaintea comunismului mai ales, și cum acea țară a dat oameni aidoma celui care astăzi încîntă marile universități ale lumii.
Este o carte despre care nu poți vorbi decît într-un ton entuziast, cu sufletul la gură, pentru că e scrisă într-un stil sprinten, jucăuș, colocvial, chiar dacă pe alocuri aduce pe hîrtie momente și epoci tragice. E. într-un anume fel, o carte „proustiană”, căci vorbește despre lucruri și oameni care nu mai sunt, care s-au topit precum biscuitele în ceaiul de mușețel...Prăpastia care ne desparte de acele vremuri capătă, prin această carte-narațiune - o punte.
Volumul se citește pe nerăsuflate, o forță interioară parcă te împinge mereu să nu te oprești, te face să respiri în ritmul candenței ei, ca la final să-ți dai seama, încă o dată, că un mare cărturar este mai întâi de toate un om însemnat, profund, cu niște antecesori minunați, care au știut să trăiască, să glumească, să mănînce și să se poarte într-un fel care nouă ne este astăzi de-a dreptul imposibil de înțeles...
Despărțirea de București - este fantastica spovedanie despre despărțirea misterioasă „care s-a scris singură”! Anume așa s-a exprimat Victor Ieronim Stoichiță la lansare: „Este prima carte pe care nu am scris-o, ci care s-a scris singură”.
A nu se rata întîlnirea cu această minunată scriere.
