Noul film al fraților Ethan și Joel Coen este ca o plasă de păianjen. Deși titlul este nu doar plat, ci și banal precum un supermaket.
Pe obișnuiții umorului și felului de a face film ai fraților Coen această piesă cinematică îi va bucura peste măsură, pentru că oferă certitudinea nu doar că oamenii ăștia doi se depășesc pe sine, precum baronul Munchausen se trage de păr in mlaștina în care era cât pe-aci să se afunde...ci și că mai sunt capabili să se joace cu moartea!
Evident, fiecare dintre cele 6 nuvele filmate este despre moarte, sau despre felurile de a muri. Căci, ce este moartea? Orice-ai face sau oricât de repede ai fugi de ea, tot te găsește, tot te ia, și te aduce spre acel pasaj sau „vamă”, în fața căreia oricine e înfricoșat, căci e chiar pragul dintre aici și dincolo. Asta-i viața noastră: o dâră între aici și dincolo.
La baza filmului e o carte care conține aceste scrieri, puse-n cuvinte de-a lungul ultimilor 25 de ani. În adevăr, acestea cumulează problematicile, ideile, imaginile și referințele culturale care le sunt aproape și dragi autorilor, fraților Ethan și Joel Coen - sugestiile acestora le-au risipit prin filmele acestei perioade de un sfert de veac, să zicem de la Barton Fink (1991) încoace, sau mai exact de la Fargo (1996), în care să-i zicem „stilistica” fraților Coen a prins a se cristaliza...
De ce The Ballad of Buster Scruggs? De ce chiar prima nuvelă a dat titlul întregului? De ce nu oricare alta? Putea fi The Mortal Remains - ultima buclă a baladei filmice sau Near Algodones, povestea în care se moare chiar de două ori, nu doar o dată!
S-ar putea ca afișul pe care-l arată Buster Scruggs să ne lămurească întrucâtva. Astfel de afișe: „mort sau viu” erau un loc comun la vremea aceea, iar acest fapt a dat naștere așa zisei confrerii a pescuitorilor de recompense...
