"Ştiinţa încă nu cunoaşte nicio metodă de a preface animalele în oameni..." - astea sunt cuvintele lui Mihail Bulgakov, frază pusă ca titlu unei cărţi apărute acum ceva vreme la editura Vagrius (cea care editeaza integrala Bulgakov). De bună seamă că tema îl preocupa pe marele scriitor, din moment ce a şi scris acea nuvelă - Inimă de câine, unde a încercat imposibilul pe care el însuşi nu îl credea. Medic fiind de meserie - cu studii de medicină - Bulgakov a intuit posibilitatea transgresării genurilor, iar Beghemot din Maestrul şi Margarita, e chiar o ipostază a diavolului, care se preface când în om, când în cotoi, după necesitate. Chiar dacă romanul cel mai important al autorului nu este asumat o scriere creştină, sugestiile de acest gen nu sunt deloc puţine, nici insignifiante. Ba dimpotrivă. Se ştie că Bulgakov suferea de pe urma faptului că la Moscova se edita o publicaţie care se numea nici mai mult nici mai puţin Bezbojnik, adică - Ateul (de la grecescul - a-Theos). Problema "migrării" omului către diavolul, şi viceversa, se spune, a fost alimentată însă de apariţia voluminoasei cărţi, încă în primii ani ai secolului XX, semnate de un oarecare M.A. Orlov, Istoria snoshenii cheloveka s diavolom (Istoria relaţiilor omului cu diavolul), volum cunoscut foarte bine de Bulgakov. Pe care-l şi acea în biblioteca proprie. Maestrul şi Margarita poate fi considerat un "referat" extins al acestei cuprinzătoare cărţi, devenite clasice. Plus - talentul genial al lui Bulgakov de a intui şi analiza realităţile în care a trăit. Dozajul perfect între ceea ce putea fi văzut, trăit şi exprimat, şi roadele imaginaţiei hrănite de o uriaşă intuiţie şi buna cunoaştere a culturii universale - iată "reţeta" pe care a avut-o ca armă în scrierea M&M. Din păcate, nu avem în limba română o prea fericită versiune a acestui roman. Cele trei traduceri - date de Natalia Radovici, Vsevolod Ciornei şi Ion Vartic - sunt departe de a fi mulţumitoare pentru înţelegerea acestei cărţi complexe şi deloc uşor de înţeles. În unul din numerele proxime ale revistei Steaua de la Cluj (nr.dublu 5-6) îmi va apărea un text mai amplu, despre cum a fost transpus acest roman pre româneşte. Titlul însuşi încă mai are de pătimit pe ogorul limbii române. Nu ştiu când se va înţelege că suntem în eroare?!
