In Istanbul, in cartierul Fatih, pe strada Fazilet, se conserva un vestigiu arhitectural inclus pe lista UNESCO: Biserica manastirii Pantocrator. Recomand cu caldura filmulețul care desi este comentat in limba turca, este foarte instructiv si bine facut, ne arata monumentul pastrat din epoca bizantinilor, transformat azi in Zeyrek Camii. Iar constructiile din preajma acestui monument pot face obiectul unui studiu sociologic si istoric asupra habitatului in secolul XXI. "Ciudatenia" acestora este descumpanitoare. Dezarmanta. Caci ele nu par avea modele, scheme planimetrice, ci cresc si "expandeaza" din ele insele, dupa bunul plac al unui geniu constructor, arhitect, inginer...vizionar.
Aici totul este aproximativ, fluctuant, evaziv, prezumtiv. Exista totusi sugestia zidului, a ferestrelor, a fatadelor, acoperisurilor. In acest context prejudecatile, dar si certitudinile se spulbera. Trebuie sa taca. Nu isi au locul, caci habitatul este reinventat, poate chiar si ideea de confort este alta. Dar ce este limpede si indiscutabil - lumina este naturala, chiar daca "filtrata" de cioburi de sticla, draperii anapoda, folii de plastic. Perceptia trebuie si ea reinventata, sau - si mai simplu - resetata. Caci cea habituala nu mai foloseste la nimic! 
Lectura acestor imagini este neputincioasa si aleatorie. Poate ca alticineva este mai capabil sa dea o descriere acestor receptacole, apoteotice, umane?
Vedere a bisericii dinspre sud, e zidul de-a lungul caruia se joaca, de regula, fotbal. Se poate vedea acest lucru si din filmuletul recomandat. Cand am ajuns eu acolo - se intampla acelasi lucru. Un grup de adolescenti turci bateau mingea la poalele stravechiului monument. In definitiv, viata curge.
Pantha Rei.
Dixit.
Foto: Vladimir Bulat
