Arhiepiscopul Platon al Kostromei şi Galiciei (1809-1877):
" La vremea prânzului imaginează-ţi că Tatăl ceresc îşi descoperă mâna Sa, spre a te hrăni; nu neglija nicicând rugăciunea dinaintea mesei, împarte din cele ale tale şi săracilor. E folositor să te închipui printre cei cinci mii de bărbaţi hrăniţi în chip minunat de Iisus Hristos, şi mulţumeşte-I din toată inima, cerându-I ca El să nu te lipsească de hrana cerească, de cuvântul Său, precum şi de preacuratul Său trup şi preacuratul Său sânge. Dorindu-ţi o viaţă paşnică, întreaga ta fiinţă Domnului să o dăruieşti. Nu îţi vei găsi pacea sufletească până nu te vei linişti în Domnul, cu dragoste unică pentru El. Mereu şi în toate să pomeneşti numele Domnului Dumnezeu, şi iubirea lui sfântă pentru noi păcătoşii. Voia lui Dumnezeu să o urmezi continuu, şi să fii pe plac doar Lui, orice ai face şi cât ai suferi, pentru El să le faci. Grija ta să nu se îndrepte spre aţi atrage respectul şi iubirea oamenilor veacului acestuia, ci spre a fi bineplăcut lui Domnului Dumnezeu, pentru ca firea cugetului să nu se împovăreze de păcate. Fii cu luare-aminte la gândurile şi trăirile tale, la mişcarea inimii şi a patimilor: nimic nu este minor în ordinea importanţei când voim să îmbrăcăm haina Împărăţiei. Ridicându-ţi mintea la Domnul înmulţeşte rugăciunile tale, ca Domnul să te pomenească, atunci când tu uita-vei de El. Fie Domnul Iisus Hristos învăţătorul tău în toate, la Care ridicându-ţi ochii, să te întrebi adesea: ce-ar fi cugetat şi făcut acum Isus Hristos. Fii sfios, tăcut şi smerit; taci şi suferă după măsura lui Hristos. El nu-ţi va încredinţa crucea pe care nu o vei putea purta; Te va şi ajuta să o duci. Nu gândi să primeşti ceva fără suferinţă şi fără stricăciunea sufletului. Cere de la Domnul Dumnezeu har să poţi împlini pe cât poţi mai bine sfintele porunci ale Lui, chiar dacă ţi s-ar părea truda peste măsură. Când vei izbândi întocmai vreo una din poruncile Domnului, să te aştepţi la ispite, căci iubirea lui Hristos se încearcă prin înfruntarea obstacolelor. Nici pentru scurtă vreme să nu-ţi îngădui să leneveşti, ci să te afli în ocupaţii şi eforturi în tot ceasul, leneşul nu merită numele de om. Retrage-te din mijlocul oamenilor, după exemplul lui Hristos, pentru a aduce slavă Tatălui ceresc. Când grijile îţi apasă greu pe suflet sau rugăciunea cea cucernică se răceşte, nu renunţa la fapta cea bună, căci şi Domnul Iisus Hristos s-a rugat de trei ori când sufletul ajunsese împovărat de moarte. Să le faci pe toate întru numele Domnului Hristos, şi astfel fapta ta va fi întru cuvioşie. Fugi şi de păcatele cele mai mici, asta te va feri să comiţi unele mai mari şi mai grele. Dorind să nu te chinuie gândurile cele vătămătoare, cu smerenie să primeşti umilirea (уничижение) sufletului, precum şi durerile mădularelor, şi nu doar într-un timp anume, ci mereu şi în tot locul. Orice gânduri care te îndepărtează de la Domnul, cu osebire spurcatele gânduri trupeşti, îndepărtează-le cu grabă, precum imediat înlătur o scânteie care ţi-a nimerit pe veşminte. De cum te încearcă un astfel de gând, roagă-te fierbinte: Doamne, miluieşte-mă, Doamne, ajută-mi, Doamne, nu mă lăsa, fereşte-mă de ispite. Şi să nu te sminteşti la vremea ispitelor. Cel care îţi trimite ocaziaunea înfruntării, Acela îţi va adăoga puteri pentru biruinţă. Să-ţi fie cugetul liniştit, sperând mereu către Domnul: căci dacă Domnul e cu tine, cine îţi va sta împotivă? [...] Să nu te împovărezi cu multe noutăţi, acestea distrag unitatea duhului. Dacă ai adus foloase cuiva prin slovele tale, recunoaşte în asta lucrarea harului dumnezeiesc. Iar când te afli de unul singur, cercetează-te spre a vedea dacă nu ai devenit mai rău decât ai fost altădată, dacă nu te-ai afundat în oarece păcate, nefăcute anterior? Dacă nu vei regreta profund din cauza păcatului săvârşit, din nou cădea-vei repede în aceiaşi cursă. Străduieşte-te să faci binele oricând şi orişicui, de care eşti capabil şi oricare ar fi acesta, fără să te îngrijeşti dacă va fi apreciat sau nu efortul tău, şi nu aştepta nicio răsplata pentru bine. Nu te bucura când săvârşeşti binele, ci bucură-te când fără ţinere-de-minte-a-răului vei suporta înjosirea făcută ţie de altcineva, cu osebire de acela căruia i-ai arătat fapta cea bună. Dacă cineva nu va asculta de cuvânt, nu îi provoca nicidecum înfierbântarea: foloseşte-te de harul pierdut de acela. Căci, nemânierea îţi va aduce foloase nenumărate. Dar când răul unuia se răspândeşte peste cei mai mulţi, nu-l răbda pe acesta, caută la folosul mulţimii. Trebuinţa comună e mai presus decât cea particulară."
