Overblog
Editer l'article Suivre ce blog Administration + Créer mon blog

Recherche

1 février 2012 3 01 /02 /février /2012 08:27

Anunţam la moartea marelui regizor grec, Theo(doros) Angelopoulos că urmează să văd una din culmile creaţiei sale, filmul Peisaj înceţoşat (Τοπίο στην ομίχλη sau Landscape in the Mist, 1988). O piesă filmică rară, de o frumuseţe profundă, înceţoşată, de neuitat... Se poate asemui cu puţine din istoria cinema-ului, poate cu ce au lăsat mai bun: Tarkovsky, Fellini, Paradjanov, Kieslowski, adică cei din stirpea tare a vizionarilor şi creatorilor de forme.

 

Filmul Peisaj înceţoşat conţine toate ingredientele formale şi stilistice care definesc "marca" regizorală a lui Angelopoulos: marea ca graniţă, copiii ca promisiune, metafora puterii, peisajul gol şi straniu, depopulat, nostalgia  primei iubiri, călătoria iniţiatică, ploaia, drumul, gara, personificarea dorinţei...

 

landscape_1988.jpgFabula este simplă: doi fraţi, Voula şi Alexandros, doresc să plece în Germania, pentru a-şi cunoaşte tatăl, plecat acolo. În fiecare zi ajung la gară, şi privesc cum trenul de Berlin pleacă de acolo. Scriu scrisori imaginare pentru tatăl necunoscut, povestindu-i viaţa lor, precum şi despre aspiraţia de ajunge la el, să-l vadă. Într-o zi se încumetă să urce în tren, cea mare cu cu rucsacul în spate. Dar sunt daţi jos, că nu aveau bilet. Din acel moment încep peregrinările, contactele cu poliţia, cu oamenii de toată teapa, îl întîlnesc pe Orestes, un tînăr care secondează o trupă de actori ambulanţi, care joacă în întreaga Grecie - aceeaşi piesă! Orestes este tînăr, chipeş, glumeţ, aşteaptă să fie recrutat, de aceea viaţa lui e fără griji şi fără prea mari implicări...Trupa de actori este o gloată felliniană, grotescă, sumbră, care-şi scoate la un moment dat recuzita şi costumaţia la mezat, pe malul apei. Atunci Orestes îi părăseşte.

 

Dar e un episod dur în acest film: maturizarea bruscă a Voulei. E privită de aproape toţi bărbaţii ca femeie, ea copilă fiind, de vreo 11-13 ani, poate. Camera atentă urmăreşte transformarea chipului ei de adolescentă într-o faţă de femeie. Un camionagiu încearcă chiar să o violeze pe Voula, dar ambiguitatea scenei lasă loc unei interpretări mult mai nuanţate, decît doar comportamentul de cea mai joasă specie a acelui bărbat brut. Din felul în care iese şoferul de după prelata camionului, şi din felul în care se prelinge Voula - reiese un lucru, adolescenta a devenit femeie, dar acest fapt nu e neapărat rodul siluirii,  ci e datorat unui dat natural, biologic, pe care-l nu-l poate ocoli nicio fetiţă de vîrsta ei...Ea nu ţipă, nici nu a răspuns apelurilor fratelui său care o căuta, o chema, alergînd în jurul maşinii. De aici, şocul unei mirări, a unei constatări a inevitabilului. Apoi, cu mîna însîngerată se va şterge de bena camionului...Astfel de detalii sunt unice ca tip de analiză a psihologiei unui copil confruntat cu iresponsabilitatea celor maturi, dar mai ales, cutremurul întîlnirii cu propria maturizare. Dar oare nu o maturizare este şi faptul că cei doi copii doresc să-şi cunoască tatăl, aflat departe de ei (aproape doar în visele lui Alexandros)? În aflarea tatălui se pornesc la drum, îndură ploi, frig, umilinţe, foame, suspiciunea celor din jur...iar ei oferă tuturor o lecţie de consecvenţă, inocenţă şi visare. De ataşament. Numai oboseala îi face să uite încotro se îndreaptă.

 

Voula se îndrăgosteşte, copilăreşte, de Orestes, căci plînge îndelung cînd trebuie să se despartă. Cînd el îi lasă la gară. Cu nişte bani primiţi de pomană, cei doi puşti îşi iau bilete şi urcă legal în tren. Dar constată că nu au paşapoarte, lipsa cărora devine ca o graniţă. De netrecut. Ca şi marea la care ajung - iar Alexandros spune că dincolo de ea este Germania! 

 

Nu ajung, de fapt, mai departe de propriul lor vis, îndreptîndu-se, prin ceaţă, spre arborele dorinţei. 

 

Un film mare, a aceluia care fost un vizionar al marilor forme şi înţelesuri.

 

Foto: o secvenţă care nu a intrat întocmai în trama filmului, dar ea precedă acea scenă care arată, în chip premonitoriu, şi vesteşte căderea dictatorilor din Est. O mînă gigantică iese din apă (e a lui Lenin? aluzie la regimul generalilor din Grecia?), şi este purtată apoi de un elicopter de-asupra oraşului...          

Partager cet article
Repost0

commentaires

V
<br /> Dealtfel nici nu am fost rasfatati de distribuitorii nostri cu filmele acestui mare regizor. Ca si dvs. - am vazut 'Privirea lui Ulisse'. O capodopera. Mi-l amintesc bine pe Keitel, dar si pe<br /> Maia Morgenstern, inimitabila.<br /> <br /> <br /> Unde pot vedea acesta, despre care ati scris acum atat de lamuritor?<br />
Répondre
T
<br /> Am privit un singur film al acestui regizor -Eternitatea si o zi. Un film memorabil!<br />
Répondre
V
<br /> Cu drag voi pune acest logou!<br /> <br /> <br /> Orice campanie umanitara este binevenita!<br />
Répondre
P
<br /> Bună ziua<br /> <br /> <br /> Mă iertați că vă deranjez, vin cu rugamintea la d-voastră să  ne  sprijiniti cu logo-ul campaniei umanitare  ”Să fim oameni...”( http://safimoameni.blogspot.com/) pe blogul/ site-ul  d-voastra   Dorind din această<br /> campanie să ajutam  cât mai mulți copii.Aștept răspunsul d-voastră la pagina de e-mail safimoameni@yahoo.com.Vă rog să-mi trimiteți și link-ul blogului d-voastră<br /> <br /> <br /> Vă mulțumesc frumos!<br /> <br /> <br /> Împreună putem schimba vieții!<br /> <br /> <br /> Campanie initiata de site-ul Pantocrator.ro<br />
Répondre