Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

18 juillet 2008 5 18 /07 /juillet /2008 20:55

Interviu cu Mitropolitul Ioan de Korca (Albania)

- Inalt-Prea Sfintite, una din calitatile remarcabile ale bisericii ortodoxe albaneze este coexistenta pasnica cu vecinii musulmani, fapt ce pare paradoxal pentru Occident. Ortodocsii albanezi au depus eforturi sustinute in timpul conflictului din Kosovo, asigurand un suport medical, hrana si adapost atat pentru comunitatile de crestini, cat si pentru musulmani; iar aceste ajutoare sunt si acum, continuu, asigurate. Dar poate ca in opinia dumneavoastra exista si alte afinitati nevazute, care contribuie la mentinerea acestui echilibru? 

- Da, asa este. Mi se pare ca pe noi, ortodocsii, ne motiveaza o solida baza dogmatica. Convingera noastra este ca fiecare om este creat dupa asemanarea lui Dumnezeu, si, din numele Bisericii Ortodoxe, incercam sa convingem de asta poporul nostru. Dar dincolo de asta, exista numeroase legaturi invizibile, cum ar fi familia si relatiile cultural- istorice comune. De pilda, evlavia pentru Sfantul Cosma Etolianul este comuna si crestinilor si musulmanilor. In vremea vietii sfantului Cosma sudul Albaniei si nord-vestul Greciei erau o singura regiune. Epirul era inglobat in Imperiul Otoman, iar capetenia albanezilor, Ali Pasha, care conducea regiunea in veacul al XIX-lea, il cunostea personal pe acest cuvios. Ali Pasha apartinea musulmanilor din ordinul Bektashi, iar membrii acestui ordin si astazi apeleaza la prorocirile Sf. Cosma, chiar daca il numesc altfel. Noi, pravoslavnicii albanezi ii spunem Shen Kosma (Sfantul Cosma), ei il numesc Choban Baba. Choban inseamna "pastor, indrumator", iar Baba este "tata". De asemenea, Bektashii cinstesc sfintii de demult, de pilda, pe Sfantul Spiridon, pe care ei il numesc Sari Salltik, moastele caruia se odihnesc in apropiere, pe insula Corfu. Acesta atitudine fata de sfintii crestinilor l-a si motivat pe Ali Pasha sa construiasca o biserica de-asupra moastelor Sf.Cosma. In sudul Albaniei s-au conservat numeroase legende legate de viata Sf.Cosma, care se transmit din generatie in generatie. In fiecare sat al regiunii noastre exista alte relatari, ce spunea, ce a facut...Multe dintre acestea se exagereaza, dar ceva-ceva ramane...

- Ne puteti spune cate ceva despre asta?  
 
 

- Da. Acum cativa ani am ajuns intr-un sat albanez, in care era candva o casa minunata, ajunsa in paragina. Ultimul barbat din aceasta casa s-a prapadit in 1944, dar de atunci s-a nascut legenda ca la vremea sa Sf.Cosma a fost in acest satuc, si s-a oprit anume in acesta casa. El a fost bineprimit, omenit si adapostit. Dimineata acesta a spus: "La vremea rinduita, cred ca neamul acesta se va stinge". I s-a raspuns: "Parinte, este acesta un blestem?". Batranul spuse: "Eu va binecuvantez, caci va veni un timp in care vor conduce femeile si tineretul. Dar cand va veni acel timp mai bine va fi pentru cei care nu vor ramane printre cei vii". (Vladica a zambit). Acum asa este... In majoritatea caselor in care-mi este dat sa ajung, atunci cand il intrebi ceva pe barbat - raspunde fie femeia, fie fiica, fie fiii acestora. Cel mai adesea, tata si sotul nu au ce spune. Asa s-a facut ca in acea casa ultimul barbat s-a dus in lumea dreptilor in anul 1944. Dar sintagma: "va veni un timp in care vor conduce femeile si tineretul" nu trebuie inteleasa doar literal, ci si in sensul in care ea era talcuita de Sfintii Parinti. Spre exemplu Sfanta Sarah a zis fratilor sai: "Eu sunt barbatul, iar voi - femeile". Prin asta ea a vrut sa afirme ca masculine calitati se afla nu doar in diferenta sexelor, ci si in caractere. 

Am auzit in Konitsa, in Grecia, o legenda, ca atunci cand Sfantul Cosma a trecut prin fata casei viitorului dictator albanez, Enver Hoxa, la Gjirokastru, unde avea sa se nasca, acesta ar fi spus: "Aici se va naste Antihristul". 

- Am auzit adesea aceasta relatare. Mi-este greu sa ma pronunt asupra veridicitatii acestor istorii, dar uneori nici nu are importanta asta. Nu are relevanta in sensul ca poporul tine sa sublinieze anume darul de prooroc al Sf.Cosma, dar istoria se afla in paza lui Dumnezeu, de aceea tot ce i s-a intamplat poporului albanez sub Hoxa era dinainte scris. 
Mai exista si acum la noi o istorioara potrivit careia Ali Pasha, june, de 16 ani fiind, a fost intemnitat de catre Kurt Pasha, cand acesta era guvernatorul Beratului. Acestuia i s-a aratat Sf. Cosma, care zise: "Iata, vine Ali, Ali Pasha". Sfantul a prorocit ca Ali va deveni Pasa, si ca va ajunge la Istambul cu barba rosie, prevestindu-i acestuia i se va taia capul. Aceste istorii au fost povestite si repovestite, mai ales lui Ali, cand acesta era Pasa. Era un tiran crud, dar si altii, carora grecii le purtau faima de eroi-revolutionari, nu era mai putin inumani. Stiu direct aceste legende, caci pe linie materna eu sunt din satul crestin Souli. Familia mea s-a refugiat de acolo cand satul a fost distrus, iar legendele care s-au pastrat, vorbesc despre capeteniile grecilor ca nu erau mai putin crude decat Ali. Asa erau vremurile, asta era menirea conducatorilor. 

- Daca sustineti ca pasalele si conducatorii grecilor erau la fel de duri, cum i se permitea Sf. Cosma sa propovaduiasca in acele locuri iubirea Dumnezeiasca si fata de aproapele?

- Conducatorii musulmani ai albanezilor nu erau neaparat niste musulmani in sensul strict al termenului - pozitionarea lor era motivata mai degraba de setea egoista de suprematie, nicidecum de ideologia religioasa. Multi dintre ei aveau legaturi de rudenie cu crestinii, dar si prieteni in randurile acestora, sau koumbari (Koumbaros (sing.), Koumbari (plural): nasi la cununie sau la botez. In lumea ortodoxiei grecesti, balcanice si arabe acest grad de rudenie este extrem de important). In Albania pana de curand se conserva traditia musulmanilor de a alege koumbari din randul crestinilor, iar crestinii - din mijlocul musulmanilor. In sens foarte strict, fireste, acest lucru nu era permis, dar multe familii tineau sa pastreze acest fel de relatii, iar uneori aceasta rudenie era legata pe criterii politice. De aceea, cum am mentionat deja, multi albanezi erau Bektashi, si aveau multe puncte de tangenta cu traditia crestina. 

- Dar nu sunt, oare,
Bektashii la origine crestini, care au conservat elemente din credinta incipienta?            

   -  Intr-o anumita masura asa este, dar lucrurile nu sunt asa simple. Bektashii sunt descendenti din Asia Mica, adica din Turcia actuala. In Asia Mica existau mereu grupuri de crestini-gnostici, care conservau diverse traditii, iar acest fapt a influentat temeinic asupra Bektashilor. Acestia folosesc in cult pana astazi Evanghelia dupa Ioan, si cinstesc pe aproape toti sfintii crestini.

- Ei au aparut simultan in Albania?

- Nu. Ordinul Bektashilor nu a aparut in Albania, dar el este afin albanezilor mai mult decat orice alta forma islamica. Cand au navalit turcii, pentru a evita presiunile din partea acestora, si pentru a nu plati un impozit impus ne-musumanilor, intrarea in bektashism era singura forma de supravietuire a populatiei. Iar  Bektashii puteau pastra icoane, si le era ingaduit sa cinsteasca celelalte traditii.  Bektashii exista in Albania de mai multe secole, si constituie cam intre 15 si 20 % din totalul populatiei.
Albania este astazi centrul bektashismului, iar capetenia ordinului lor se afla la Tirana, nu in Turcia, caci Mustafa Attaturk Kemal i-a izgonit din Turcia in anii'30 ai secolului XX. Insusi Attaturk era albanez, si a devenit presedintele Turciei in timpul Revolutiei Junilor Turci, punand sub obroc ordinul dervishilor si al altora. Capetenia bektashilor era si el albanez, si acesta a decis mutarea ordinului in Albania, pentru a-l pune la adapostul celorlalti, departe de Istanbul. Un anumit numar de Bektashi era si pe insula Creta, dar acestia s-au alipit de biserica ortodoxa. Mai erau unii si in Bulgaria si in peninsula Balcanica, dar majoritatea lor se afla azi in Albania.

- Cat de apropiati sunt ei de siiti sau suniti?
  

-  Ei nu sunt nici una nici alta. Credinta lor aminteste mai mult de o plamada amestecata, aminitind de influente crestine metisate cu ideile musulmane ale lui Rumi, si ale altor invatatori ai Asiei Mici. Bektashii nu poseda o traditie scrisa, de aceea credinta lor si pravila difera in dependenta de proximitatea in care s-au aflat credinciosii.

- Dar acestia au similitudini si cu sufismul?
 

- Da, dar ei sunt mai deschisi catre crestinism, avem o asemanare exterioara. De exemplu, si ei au o structura bisericeasca, au si manastiri, nu simple moschei, ci adevarate manastiri. La fel ca si noi, au trei nivele ale ierarhiei bisericesti: Dervish (diacon, tarcovnic), Baba (parinte, preot), Gjysh (care se traduce fix, literal, ca batran, el implineste obligatiile unui episcop, deoarece poate hirotonisi pe altii). Structura organizatorica seamana cu cea eparhiala, iar toata regiunea de sub jurisdictia unui Gjysh se numeste Gjyshata. Ei au ceva care seamana cu taina botezului. Pentru botez se foloseste o apa cu esenta de trandafiri. De asemenea, au ceva care seamana cu impartasania, folosind paine, vin si cascaval. Dar mai presus de toate, la ei exista ceva unic in lumea islamica, anume - spovedania; de-asupra capului pacatosului se ceteste o rugaciune prin care Dumnezeu este rugat sa i se ierte pacatele. Tocmai de aceea, se poate conchide ca influenta crestina este una foarte temeinica.

- Dar acum cand crestinismul ortodox renaste in Albania, Bektashii manifesta fata de acesta vreun interes?
 

- In general se manifesta o deschidere fata de crestinism, si mai ales fata de ortodoxie, in virtutea acelei asemanari de care aminteam. Cand Bektashii nimeresc intr-un locas ortodox, acesta nu este pentru ei ceva strain. Si acest fapt ne ajuta. Cum aminteam mai sus, avem sfinti comuni, desi ii numim in feluri diferite, citim si cinstim acelasi vieti de sfinti, si icoane. Ei se folosesc de icoane. 

-
Din cate-mi pot da seama, Dumneavoastra sunteti convertit la Ortodoxie. Familia Prea Sfintiei Voastre era din randul Bektashilor?

- Asa este. Desi mare parte din familia noastra s-a reintors in sanul bisericii ortodoxe, eu mai pastrez legaturile de rudenie cu Bektashii. 

Continuarea aici,
textul netradus, de la pagina 67 pana la capat. 

Traducere de V.B.
  
 
 
 

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans Spiritualia
commenter cet article

commentaires

vbulat@gmail.com 25/07/2008 13:32

MULTUMESC!Fac ce pot, incerc sa Nu-mi risipesc talantii, ci sa-i inmultesc - dupa posibilitati, si daca sanatatea ma ajuta...

trecator 23/07/2008 13:50

Privesc si ma tot uit: cata risipa de inteligenta, spirit critic si simtaminte aratate in public consemnez pe acest blog! Aproape ca ma apuca asa o stinghereala, caci aceste lucruri nu le vad mai multi oameni. Sau poate da?! Dar vazand lipsa de comentarii, de voci din off, ma gandesc ca mai multi nu vad si nu citesc, decat inversa sa fie valabila. Bunaoara acest minunat interviu, cu un luminos ierarh ar fi trebui citit de mai multi ortodocsi, si crestini in general. Dar s-a inghesuit cineva sa preia spre re-publicare un material gata tradus, dat pe gratis? Ma tem ca nu. Si-atunci, despre ce primenire morala, spirituala si despre ce "recrudescenta a Ortodoxiei" se vorbeste (sau se sopteste) in tara asta? Noroc bun!