Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

20 octobre 2008 1 20 /10 /octobre /2008 14:37

În numărul de septembrie al revistei Contrafort  nr.9 (167) a apărut "jurnalul de călătorie" în Serbia (august, 2008). Păcat că ediţia on-line nu conţine şi setul de imagini care însoţesc textul în versiunea tipărită...
Biserica mare a mănăstirii Ravanića (Ravaniţa), secolul al XIV-lea. Unul din monumentele cele mai importante de pe teritoriul Serbiei actuale. Mănăstire de maici.

Foto: V.B.

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat
commenter cet article

commentaires

Vasile 29/11/2008 16:39

Adevarul despre ce se intampla in Kosovo: www.kosovo.net

monahul 24/10/2008 22:57

Foarte erudit "jurnalul sarbesc", poate mai trebuie condimentat cu imagini, si legende tehnice la ele?!Poate ar merita publicarea lui - poate chiar nitel mai extins - in vreo publicatie romaneasca, cu un tiraj mai vizibil....

trecator 22/10/2008 12:47

E greu sa stii totul despre Istanbul! Oricat de mult ai galopa/umbla pe ulitele vechiului Constantinopol, si tot mai ramane la fel de mult de vazut si de inteles. Pentru ca e un oras proteic si de necuprins. Dar, sigur, sunt de acord cu domnul Grigorescu, care spune ca trebuie mereu sa ne intrebam: cum de traiesc oameni in astfel de orase, si cum de nu se simt compexati si striviti de imensitatea istoricului trecut?! Ierusalimul e si el in acesta categorie. Si Venezia.   

ion grigorescu 21/10/2008 20:54

cei care călătoresc doar imaginar îşi vor completa perfect visul cu imaginile lui Vladimir. ca şi el şi aceia ar căta prin străduţe, locurile ce nu sunt în ghiduri, până când ar şti totul pe de rost în Istambul. Pentru mine imaginea ultimă, dinainte de cele ale lui Vladimir, era Pierre Loti, cel care plîngea Turcia invadată de italieni, înainte de primul război mondial. Oraş trecut prin nenumărate incendii (dar iată că mai există case de lemn). Şi al nostru a ars dar noi nu mai avem nimic de lemn, decât cîteva biete case ţărăneşti cu prispă, ascunse de ruşine sub noi garduri de tablă uraiaşe. Şi ghicim lecţia lui Vladimir: cum de pot trăi oamenii în oraşe ca acesta sau ca Veneţia şi Rodos, pline de case  vechi_ Ama văzut şi în nord, la Lund, în Suedia, cartierul vechi, case de lemn, deformate, aplecate, dar sănătoase, vii, curate şi pline de viaţă. Chiar şi în Stockholm sunt case vechi, strâmbe, ulţe înguste, în jurul palatului regal. Da, asta e lecţia lui Vladimir! Ce să mai repet ce spun atâţia, că ne doare în suflet doar cînd găsim o vagă aluzie la centrul istoric al oraşului Bucureşti! Na, ce va fi odatăşiodată? o slabă amintire a unor case ce erau moderne în secolul XIX. Cele vechi rămân prin cărţi.