Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

9 août 2010 1 09 /08 /août /2010 11:09

Cu greu, visător, mă despart de "serialul" despre Gărâna (deşi va mai exista încă o secvenţă), pentru a relata pe scurt călătoria la Arbanasi, din preajma oraşului Veliko Târnovo. Acesta din urmă e unul din oraşele emblematice ale Bulgariei medievale, dar şi de astăzi. Arbanasi e în proximitatea acestuia, într-o zonă premontană, pitorească. Este un sat devenit foarte atractiv, deosebit de solicitat de localnici şi străini, dat fiind că e integral pus la dispoziţia serviciilor turistice. Localitatea a moştenit un număr de cîteva zeci de case din lemn şi piatră, din secolele XVII-XVIII, aceasta fiind şi perioada de înflorire, economică şi socială, a locului. De pe la 1800 Arbanasi intră în declin, iar întregul patrimoniu construit urmează un lung proces de degradare, pustiire şi prăbuşire. Deşi majoritatea caselor vechi au fost restaurate, şi refuncţionalizate, se mai pot vedea exemple elocvente a modului în care arătau casele iniţiale, cu cornişe foarte pronunţate, cu intrări semicirculare în beci, cu ferestre verticale doar în partea superioară a casei -- amintind cumva de culele vîlcene şi olteneşti. Am fotografiat pe interior şi exterior două specimene de acest fel, una dintre ele nu şi-a păstrat decît şarpanta de lemn, şi baza din piatră parţial făţuită, de rîu. Probabil, că într-un viitor oarecare şi acestea vor avea o nouă faţă.

DSCN3120

 

Nu pot afirma că m-a convins aspectul actual al caselor, care dincolo de faptul că se prezintă cam la fel toate, diferite arătîndu-se doar dimensiunile caselor, şi numărul de deschideri ale ferestrelor, par prea lustruite şi sulemenite. Dacă analizezi cu luare aminte felul în care s-au raportat zidarii de demult la problemele planimetriei şi ale volumetriei, ajungi la concluzia că cei care au recondiţionat astăzi aceste edificii nu le prea înţelegeau limbajul, imperfecţiunea, intuiţia. În acest caz, problema trebuie pusă ca în chestiunea analizei aspectului icoanelor: cu cît sunt acestea mai patinate şi mai estompate cromatic, cu atît devin parcă mai convingătoare, mai autentice. Amprenta învechirii (cu lacune, înegrire, afumare, cariere etc.) e cea care le conferă dimensiunea confruntării cu trecerea timpului. Casele din Arbanasi sunt vechi doar pentru că se ştie că au fost vechi, că există atestări ale vîrstei lor înaintate; materialele de astăzi, inclusiv gips cartonul şi lavabila albă şi-au lăsat amprenta pe obrazul lor! Procentul de autenticitate a scăzut simţitor şi iremediabil. Profitul a devenit singura raţiune de a interveni pe monumente, în majoritatea dintre cazuri. Restaurarea e o pasăre foarte rară. Predomină: cîrpăceala, recondiţionarea, refacerea, cosmetizarea, întinerirea, substituirea etc. Cam aceleaşi lucruri le-am zărit şi în singura biserică în care am reuşit să intru, "Naşterea Domnului" (sec. XV-XVII), a cărei pictură este curăţată şi integrată de-o manieră la limita minimei rezistenţe; nu mai vorbesc de contraforţii de beton, care sprijină edificiul. Este cel puţin ciudat -- pentru un sit care este considerat rezervaţie arhitecturală. Ca să întunec şi mai mult acest peisaj al urmaşilor nerecunoscători, trebuie să pomenesc de uliţele localităţii, care erau fără îndoială, cîndva, pavate cu macadam, acum acestea sunt betonate otova, peticite cu tot soiul de materiale pe bază de ciment.

 

Biserica cu hramul Sfîntul Dimitrie, în curtea căreia am luat masa, acolo fiind un restaurant, este închisă publicului vizitator. Nicio informaţie nu ne explică acest statut. Pe geam se vede că pereţii conservă bună parte din pictura din cel de-al XIX-lea veac (asta aflăm de pe plăcuţa încastrată în zidul edificiului, în zona altarului, pe care o zăreşti doar dacă dai ocol monumentului). Diferenţa dintre case şi biserici este că cea din urmă e pe un singur nivel, întinsă pe orizontală, în general e mononavată şi are galerii laterale. De-a lungul pereţilor exteriori se observă lespezi funerare din marmoră, iar decorul acestora e oarecum repetitiv: elementele vegetale predomină (mere, rodii, struguri, liane), inscripţiile sunt în greceşte.

 

Lipsa de indicatoare face dificilă găsirea şi identificarea monumentelor, iar singurele care sunt la discreţie sunt restaurantele, hotelurile şi terasele, majoritatea lor amplasate în curţi răcoroase, îngrijite şi cochet amenajate.

DSCN3095           

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

A. M. 17/08/2010 23:41



Foarte interesanta discutia voastra! Ca de obicei. Dar de data asta observ o specificitate: reincarnarea ideii ca ceea ce numim conservatorism a pierit demult, si ca a vinde "traditie" nu mai e
la moda...Nu stiu daca m-am facut inteles. Ideea e ca bulgarii "vand" ceva nou ca si cand ar fi "vechi", iar vechiul s-a ascuns sub crusta acestui "nou". In rest -- sunt penibili in tot ce
promoveaza, sustin si scot pe piata. Marea e unul din produsele lor de top in materie de kitsch!!! De ce Arbanassi ar iesi din acest camp semantic?



Vladimir B. 17/08/2010 11:56



Domnule Pandele!


Va inteleg perfect nemultumirea, atat in privinta indicatoarelor, cat si a restaurarilor oneroase din zona istorica a Bulgariei. E ceva nelamurit cu aceasta tara vecina. Putem avea mereu opinii
contrare fluxului general, si ma bucur mereu cand acestea se fac cu bunavointa...si o doza sanatoasa de umor. Fie si caragielesc...Sau mai ales atunci! 



Andrei Pandele 17/08/2010 11:25



Printr-o coincidenta, am fost la Arbanassi duminica 15 august. Am ajuns pe jos, urcand drumul cu panta 10%, pe 2-3km. Ne-a adus pana acolo autobuzul, dar pe acel drum accesul lui nu mai era
permis. Erau 36 garde la umbra. Sotiei mele i s-a facut rau.


A vrut sa mergem la manastire. Era zi de hram si acolo erau cu peste 1.500 persoane, intr-o curticica in care si 100 ar sta inghesuiti.


Locul ar fi foarte interesant, dar restaurarea este de fatada, profund comerciala.


Da, in Bulgaria semnalizarea este sublima, vorba lui Caragiale. Lipseste cu desavarsire.



simona 13/08/2010 12:09



Eu am ost la Arbanasi, si mi-a placut mult. E un loc special, desi prafuit! Dar poate ca dozajul asta de aleatoriu, capracit si delicatete dau farmec locului? O parere.



Vladimir Bulat 11/08/2010 14:03



@trecatorule,


este foarte buna paranteza ta! E adevarat ca pentru a putea intra in detalii de acest fel e nevoie de o mai ampla documentare, analiza, studiu comparativ. Nu asta a fost intentia mea. Un ochi
format -- indraznesc sa cred asta si despre mine -- poate distinge o fatada bine si profesionist reconditionata de alta, mai putin izbutit repusa in circuit. La Arbanasi majoritatea
nu sunt OK. Sunt facute in pripa, sulemenite, spectaculoase in masura in care sa fie atractive, inspititoare pentru puhoaiele de oameni care vin zilnic in acel loc, si pentru
care oricum nu conteaza astfel de chichite, decat ca pot manca, bea si sta la umbra intr-un decor diferit de cel din locurile vin...


Totusi, vazand mai multe monumente in Bulgaria, de-a lungul ultimilor 6 ani, pot afirma ca aceasta tara sta mai bine decat noi la capitolul Restaurare (ca sa folosesc si eu majuscula pentru
aceasta anevoiasa meserie sau vocatie).