Poeta Inna Kulişova este stabilită la Tbilisi de multă vreme, după terminarea studiile la Universitatea de Stat din acel oraş. Este interesată de cultura creştină (Alexandru Schmemann, Mitropolitul Antonie al Surojului, Alexandru Meni etc.), adoră poezia lui Iosif Brodsky (aici suntem afini!), traduce din poezia georgiană. Adoră vechea cultură georgiană, şi vorbeşte despre ea celor care au urechi să audă, şi să priceapă. E bună prietenă cu cei mai buni poeţi ai acelui neam. În special, cu Zviad Ratiani (n. 1971). La un moment dat, mai de curînd, ruşii au intrat cu tancurile în Gruzia, pentru că pretextele nu lipsesc niciodată. Un fost imperiu nu renunţă prea lesne, agonizează. Uneori şi decenii...
În august 2008, cînd oraşul Gori (în georgiană: გორი) era în grea suferinţă, fumegînd de expoloziile provocate de raidurile aeriene şi tancurile ruseşti, Zviad era acolo, unde a văzut multe cadavre, multe lacrimi, multe lipsuri, cortine de foc. Atunci, la faţa locului, a scris acest poem, dintr-o respiraţie parcă, şi a fost ajutat de Inna Kulişova să redacteze o autotraducere în rusă - în limba atacatorilor.
Nu ştiu cît mi-a reuşit să fac o tălmăcire în limba română, dar poemul realmente m-a cutremurat, iar cînd trăieşti aşa ceva - nu trebuie să şi explici reacţiile. Cauţi cuvinte, sensuri, structuri semnatice...Nu este de fapt un poem, e o stare poetică născută din trăirea unui om căruia îi pasă de sfăşierile prin care trăieşte poporul său...
Titlul acestui poem este: Reqviem bilingv* pentru cei supravieţuiţi. Într-o a treia limbă, rusă.
"Au sosit zilele plîngerii.
Întreaga-noapte au bombardat oraşul
şi nu era unde să fugi.
În zori, bubuiturile au tăcut. M-am furişat spre geam -
În razele strîmbe ale dimineţii se unduiau
copacii uriaşi de fum,
încleştaţi cu rădăcinile mocninde încă
de trupurile adormite, pentru vecie
adormite.
N-am timp pentru ele, jelirea lor e departe;
credinţa inimii sopteşte:
vom supravieţui, eu şi cu ai mei;
următorul obuz va lovi o altă casă,
pe cea vecină. A noastră - va rămîne neatinsă.
Stau la fereastră, cu ochii aţintiţi la cer.
Desigur, către cer.
De unde să mai aşteptăm năpasta?
De unde, mîntuirea?
Şi încotro să mai privim?
Că doar nu spre casa de-alături,
unde suflări omeneşti stau tupilate la geamuri,
cu ochii spre cer.
Inima lor musteşte de credinţă."
notă: * "bilingv", adică pentru georgieni şi osetini. Cele două popoare se războiesc între ele, şi au fost în conflicte armate repetate, începînd cu anii 1991-1992. Rusia a luat controlul asupra Osetiei de Sud, devenind o enclavă controlată de Moscova, pe tipicul Transnistriei...În 2008 Rusia sub pretextul unei intervenţii pacificatoare - a atacat oraşul Gori.
sursa fotografiei: aici.
