Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Recherche

4 mars 2010 4 04 /03 /mars /2010 08:35

Exilatii Morfov

Trebuie să recunosc: supriza a fost de proporţii: un spectacol de top, montat de excelentul regizor bulgar Alexandar Morfov [Александър Морфов] pe scena Naţionalului din Bucureşti!
Piesa se numeşte "EXILAŢII", montată după o povestire ("Немили-недраги"- Nedoriţii, neiubiţii sau Oropsiţii ) de clasicul literaturii bulgare, Ivan Vazov (1850-1921).

Povestirea a fost scrisă între 1882-1884, şi relatează evenimente din perioada anilor 1871-1876, cea mai fierbinte din epoca modernă a istoriei bulgare, însemnînd şi fazele de pregătire a detronării ocupaţiei turceşti, lăţite de secole pe teritoriile bulgăreşti...Acţiunea se petrece pe pământ românesc, la nord de Dunăre, la Brăila cea vestită şi cosmopolită. Un grup de bulgari-aventurieri, cu aspiraţii bahic-revoluţinare îşi găsec refugiul în acest oraş, vestit prin burghezia, viaţa mondenă şi hoţii săi. Dată fiind tema, te-ai fi aşteptat la un ton elegiac-eroic, mobilizant, căci oamenii ăştia se pregăteau cu adevărat să dea o lovitură nedreptăţilor, asupririi şi dominaţiei turceşti, iar până să se pună la cale o autentică şi credibilă mişcare revoluţionară, decid să monteze un spectacol, iar cu banii strînşi să cumpere arme şi muniţie...Dar după ce se joacă piesa se constată că multele şi neaşteptatele cheltuieli legate de această montare, au făcut ca încasările să fie mult sub aşteptări, aşa că, restul -- de ce nu s-ar face praf la cîrciumă?! Mai ales că bodega e deţinută de un bulgar, Strangea, care în sufletul său -- e şi el revoluţionar... Clişeele sunt spulberate, dejucate, scepticismul acestor revoluţionari face din ei nişte visători, aventurieri, aidoma poetului-vagabond, Brîcikov, care nu reuşeşte să vîndă niciun volum din poeziile sale înstăriţilor bulgari, căci poezia tace în faţa războiului, incertitudinilor şi a răzmeriţelor!

Impactul teribil dat de acest spectacol -- montat pe scena Teatrului Naţional din Sofia, în 2004, la un secol de la prima montare a clasicei povestiri a lui Vazov -- este dat atît de scenografie, cît şi de jocul actorilor, absolut organic şi convingător. Scenografia semnată de Elena Ivanova este de neuitat! "Solul" scenei se prezintă în permanentă mişcare, aluzie şi la "ţi se duce pămîntul de sub picioare", dar şi la "apele subterane" ale istoriei; iar cortina imensă care glisează lateral este şi digul Dunării şi zidul care îl separă pe exilat de ţara lui, de ceea ce e "dincolo". E, deopotrivă, şi "ecranul" propagandei anti-otomane, căci cetim pe acel impunător panou cu slogane scrise cu cretă albă: Fuck the Sultan, Samo Levski, Moarte ocupanţilor etc. Digul poate deveni şi pod, dacă-i reformulezi ecuaţia şi direcţia...

Sforţările combatanţilor devin, în spectacol, tot mai inconistente, mai lăcrămoase, nostalgice, şi încearcă să se agaţe de orice speranţă sau oportunitate. Fie  -- şi de denumirile de localităţi întinse de-a lungul Dunării: Ruse, Ryahovo, Tutrakan, Silistra, Viena...Privirile lor se îndreaptă şi spre Serbia, cu speranţă,  unde tulburările anti-turceşti capată proporţii înfricoşătoare pentru cei ce deţin puterea, astfel încît Marele Vizir Midhat Paşa  -- pomenit de Vazov în povestirea sa, chiar de la început -- este nevoit să iniţieze şi să elaboreze prima Constituţie a Imperiului Otoman (1876). Midhat Paşa a fost şi guvernatorul Bulgariei (căci tatăl acestuia, era nativ din Rusçuk!), timp în care Bulgaria alterna mizeria socială cu o oarecare prosperitate economică. Acestea erau circumstanţele în care bulgarii pregătesc Marea Eliberare de la 1878; bulgari emigranţi numiţi de români şi cetaşi, probabil de la ceată? Principatul României a fost pentru un număr de haiduci şi revoluţionari, printre care se numără: Panaiot Hitov, Hadji Dumitru, Ştefan Karadja, Hristo Botev, Filip Totyu -- prietenă şi protectoare. Întreaga istorie a urcuşurilor şi coborîşurilor acestei convieţuiri şi colaborări este parcă picurată în această montare scenică, făcută cu ştiinţă, emoţie, curaj, asumare şi imaginaţie. 

Să zicem împreună cu personajele lui Vazov, care a trăit el însuşi exilat în Olteniţa, Brăila şi Bucureşti, şi a învăţat româna: Да живей вечният съюз между България и Румъния! [ Trăiască pururea prietenia dintre Bulgaria şi România! ], şi să ne amintim de sloganul patrioţilor bulgari, cînd se întîlneau între ei: "Да живее България!" [Să trăiască Bulgaria! ].

Spectacolul "EXILAŢII" -- un regal artistic, care se sfîrşeşte apoteotic, cu imaginea combatanţilor transformată în monument, doar că efigia asta este pe roţi -- trenul pregătit să plece spre Serbia nu mai pleacă, întîrzie --, o compoziţie umană îngheţată, ridicolă, imaginea unei potenţialităţi continuu amînate, a unei aspiraţii devenite ironie şi surîs amar! 

E de agăogat în final că Alexandar Morfov a făcut anul trecut un mini-serial de televiziune după aceeaşi scriere literară, aducîndu-l din nou pe Vazov în atenţia publică. Tema amplă a bejeniei, a "patriei imaginare", a înstrăinării este o permanenţă...chiar şi pentru cei de azi. Graniţele fizice au dispărut, dar a rămas ecoul lor în interiorul nostru. Unde mai poţi fugi? 
Stefan-Karadzha-znameDrapelul cetei conduse de Ştefan Karadja -- relicvă istorică.

Partager cet article

Repost 0
Published by Vladimir Bulat - dans ochiuldeveghe
commenter cet article

commentaires

Vladimir Bulat 05/03/2010 10:02


Dragă Vitalie,

nu ştiu cum te simţi tu, dar mie îmi crapă obrazul cînd văd că fişa de pe WIKI:


http://en.wikipedia.org/wiki/Ivan_Vazov

Totuşi, omul acesta pe lângă faptul că a fost un autor de primă mînă a vremii sale, a iubit şi cunoscut România cum puţini au făcut-o. Chiar dintre neaoşi! Poţi tu să speli această ruşine, cînd ai
răgazul??? Să scrii fişa în română.


Vladimir Bulat 05/03/2010 09:07


Mulţumesc, Vitalie!

Nu ştiu dacă montarea lui Morfov este singura în ultimele decenii...cred că nu. Ea nici nu cred că place naţionaliştilor bulgari, dar ea dă bine şi e foarte bine realizată. Face bine mai ales celor
care au dubii, sunt speptici faţă de orice glorificare a eroismului, mistificare a trecutului, de cosmetizare a acestuia. Personal, cred că toţi eroii au fost în primul rînd Oameni, cu tot ce
înseamnă asta, cu urcuşuri şi prăbuşiri, sau doar lunecări. Cam asta a arătat şi Mr. Morfov, şi oricine şi oricare înnoitor de forme şi formule artistice ar fi de acord cu el...

M'am bucurat nespus de reportajul de la TV Bulgară, căci ai noştri -- ca de obicei -- sunt mult mai reticenţi cu realizările altora...M'am bucurat să-l revăd şi pe Morfov: sobru, serios, dubitativ,
cum îi e firea. Ştie care e dimensiunea talentului său, şi cunoaşte exact autenticitatea laudelor care i se aduc!


vitalie sprinceana 04/03/2010 17:58


nu am reusit din pacate s-o vad vreodata pe scena Teatrului National Bulgar "Ivan Vazov" - tot amanam si ma gandeam ca textul e suficient...
televiziunea nationala bulgara raporteaza si ea succesul piesei:
http://bnt.bg/bg/news/view/23896/hyshove_na_rumynska_scena 


vitalie sprinceana 04/03/2010 17:53



l-am citit pe Vazov inca in Bulgaria, student fiind. atat povestirea asta, Oropsitii, cat si adaptarea ei scenica
"Haiducii", scrisa tot de Ivan Vazov, un fel de Mihail Sadoveanu bulgar, autor si al unei grandioase epopei, "Sub jug"...

"Хъш", plural Хъшове, numele piesei poate fi tradus deopotriva ca haiduc, revolutionar, vagabond, rasculat - o
polisemie care acopera intreaga drama a patriotilor bulgari exilati in Romania...